Generaţii [short sport] Cum ar fi (fost) mai bine? [short sport] Calcule optimiste

Generaţii

Ne-am bucurat de evoluţia şi rezultatele frumoasei generaţii conduse de Mirel Rădoi la Campionatul European din Italia/San Marino în iunie. Cu stil şi curaj, tinerii tricolori ne-au re-creat în meciurile nebune din vară imaginea fotbalului pe care l-am dori caracteristic echipei naţionale, în conjunctura în care au apărut câteva nume ce, sperăm, pot creşte în scurt timp aproape de nivelul generaţiei pe care mulţi o numesc, împotriva protestelor majoritare, de aur. Un titlu pe care l-ar mai putea revendica, la propriu şi pe bună dreptate, echipa din care făceau parte, printre alţii, Lăcătuş – Balint – Stoica – Duckadam sau frumoasa trupă a Craiovei cu Lung – Ştefănescu – Balaci – Cămătaru, pionieră a marii performanţe în templele fotbalului european. Sigur că avem mereu dreptul la speranţă, dar distanţa de la reuşita la nivelul Under 21 de care vorbim şi situaţia reală din marele fotbal e, totuşi, considerabilă.

Cum ar fi (fost) mai bine?

De aici s-a născut şi dilema: e de jucat cu experimentaţii, cu tinerii sau e de încercat, natural, un compromis performant, o mixtură în care, progresiv, mânjii să iasă la rampă ? Probabil că strategia urmată n-a fost una federală, ci a aparţinut corpului tehnic al reprezentativei. La fel ca selecţia, contestabilă şi ea în anumite puncte. Imperativul calificării la o competiţie în care suntem, parţial, gazde n-a lăsat loc de experimente, prin lot perindându-se, fără folos însă, şi nume care se vede că nu au adus valoare grupului. Lucru care, în cazul unui insucces la final, va fi acuzat. La fel cum ar fi fost eventuala neconvocare a vârfurilor noii generaţii. Dar scuza că nivelul evident scăzut al competiţiei interne nu oferă opţiuni valoric viabile pentru echipa naţională nu poate deveni un leitmotiv pentru următoarele campanii ale fotbalului şi lipsa de inspiraţie şi pricepere a federaţiei în alegerea antrenorilor convocaţi sub tricolor.

Calcule optimiste

Altfel, pur teoretic vorbind, variantele care ar putea propulsa formaţia României la Campionatul European de anul viitor sunt foarte greu realizabile în conjunctura actuală, presupunând evoluţii net superioare celor demonstrate până acum. Cert este că, la această oră, Spania este deja calificată, iar Norvegia este aproape total ieșită din socoteli. Singurul scenariu valabil (excluzându-l, din bun simţ sau realism, cum doriţi, pe cel în care am fi în stare de două victorii cu Suedia şi Spania) ar fi un succes cu 1-0 sau la 2 goluri diferenţă contra nordicilor şi (în situaţia normală în care Suedia trece de Feroe în ultima rundă) un egal în finalul din Peninsula Iberică. Caz în care, cu același număr de puncte ca suedezii, am fi avantajați de rezultatele din meciurile directe şi ne-am putea clasa pe poziţia secundă în dauna acestora. Asta presupune să întâlnim însă o Spanie relaxată, calificată şi… demotivată. Oare?