Crimele Securității Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj [20]

Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022).

Gheorghe Petrov

Persoane vinovate de crimă, care au hotărât, sprijinit și executat asasinatele

9. Zoltan Kling – născut la 25 mai 1912 în Timișoara, fiul lui Eugen și Regina, de ori­gine evreiască. A ur­mat clasele primare, după care a făcut patru clase de liceu, un curs comercial în Timișoara și o școa­lă de ucenici. De meserie a fost geam­giu, ca și tatăl său. În perioada anilor 1927-1932 a lucrat la trei întreprinderi din Reșița, după care s-a stabilit în Timișoara, în primii doi ani ai războiului a fost trimis la muncă obligatorie în Piatra Olt și Lugoj, iar din 1942 și până în 1944 a lucrat la un ate­lier din Lugoj. După 23 august 1944 a deve­nit activist de partid, iar în 1945 a fost trimis să lucreze în Poliție. Aici a activat în funcțiile de secretar al Poliției Lugoj și șef al Serviciului de Siguranță Lugoj. După înființarea Securității a fost încadrat cu gradul de maior în funcția de șef al Serviciului Județean al Securității Poporului Severin cu sediul la Lugoj, funcție pe care a deținut-o până în septembrie 1950. A făcut parte și din Comandamentul Unic Timiș, înființat în ianuarie 1949 la Caransebeș. La 16 sep­tembrie 1950 a fost transferat în Serviciul de Informații al Armatei, activând la început ca șef de serviciu în cadrul Regiunii a II-a Militară București, de aici fiind mutat, în 16 decembrie 1950, pe o funcție similară la Regiunea a III-a Militară Cluj. În aprilie 1951 s-a îmbolnăvit, diagnosticul cunoscut fiind de tulburări vasculare și surmenaj intelec­tual. După ce starea sa de sănătate s-a mai îmbunătățit, la cerere, a fost reîncadrat în Securitate, ocupând alte funcții: șef de birou la Comandamentul Trupelor de Securitate (iulie – noiembrie 1952), director adjunct al Direcției Regionale de Securitate Arad (noiembrie 1952 – mai 1953), director adjunct al Securității orașului Arad (mai – noiembrie 1953) și șef de serviciu la Direcția de Pază a Ministerului de Interne (noiembrie 1953 – septembrie 1954). În septembrie 1954, din motive de sănătate a fost scos din cadrele active, fiind trecut în rezervă la sfârșitul acelui an cu gradul de locotenent-colonel. A murit în 1970, complet nebun, în Spitalul de bolnavi psihici din Lugoj. Cât a fost ofițer de securitate, mai ales în perioada anilor 1948-1950, s-a făcut remarcat prin zelul deosebit ce l-a depus în combaterea și reprimarea organizațiilor anticomuniste care au activat în zona Banatului Montan. A par­ticipat la ambele execuții ale deținuților poli­tici din 2 august 1949 și 10 martie 1950, dar a fost direct implicat și în anchetarea celor doi partizani bănățeni, Gheorghe Cristescu și Petru Artinescu. în afară de aceste cazuri, a fost angajat în multe alte anchete, torturi și crime îndreptate împotriva a numeroși opozanți anticomuniști din zona Banatului ⁴⁹.

9. Eugen Alimănescu – născut la 27 iulie 1916 în orașul Slatina, jud. Olt. Data și locul decesului sunt incerte (după unele informații, actul său de deces ar fi datat în anul 1958). În 1938 a fost încorporat în armată, într-o unitate de trans­misiuni, cu care, înce­pând din iunie 1941, a participat la operațiunile militare pe Frontul de Răsărit. După eliberarea din armată, la începutul anului 1945 s-a angajat la Prefectura Poliției Capitalei pe funcția de informator, devenind și membru al Partidului Comunist. În același an este avansat comisar-șef și numit șeful Echipei Fulger, iar în 1946 este încadrat pe un post de chestor în Direcția Generală a Poliției. Echipa Fulger avea ca principal obiectiv lichidarea bandiților și borfașilor din capitală și provin­cie. Aceștia erau executați în momentul reținerii lor sub motivul că s-au opus arestării, sau în timpul reconstituirii faptelor pentru care au fost arestați sub pretextul că au încercat să fugă de sub escortă. Acțiunile lui Alimănescu din anii postbelici nu au con­stat doar în astfel de execuții. Documentele consemnează o serie de alte fapte, cum ar fi uciderea arbitrară a unor persoane nevi­novate sau foști infractori, batjocorirea unor femei, primirea de foloase necuvenite ori folosirea unor metode barbare de tortură în timpul anchetelor. După înființarea Miliției a fost încadrat în această structură cu gradul de maior și pe funcția de șef al Serviciului 4 Bande din Direcția Miliției Judiciare. Ca urmare a gravelor sale abateri constatate în serviciu, la 12 aprilie 1951, Comisia de Partid din Direcția Generală Politică a MAI a hotărât excluderea din Partid, îndepărtarea din cadrele Miliției și judecarea faptelor sale. Cazul a fost dezbătut apoi într-o ședință extraordinară de partid a Organizației de bază nr. 3 din Direcția Miliției Judiciare, desfășurate în 25 mai 1951, când au fost expuse și analizate multe din faptele sale reprobabile, mai ales abuzurile și crimele săvârșite, nefiind însă menționate și execuțiile deținuților politici din anii 1949­-1950 ⁵⁰. După scurt timp a fost arestat de Securitate, iar după anchetă, la 9 noiembrie 1951, a fost internat pentru o perioadă de doi ani într-o unitate de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, motivul invocat al condamnării fiind „neîndeplinirea sarcinilor de serviciu și divulgarea secretului de stat”. Eliberat în 1953, ajunge gestionar la o tutun­gerie situată în zona Pieței Dorobanți din București. În 1954 este arestat din nou de Securitate, anchetat, apoi dispare în circumstanțe necunoscute. A fost căsătorit și a avut doi copii. Ultimul său domiciliu a fost în București, str. Petru Vodă nr. 30. A participat la ambele execuții ale deținuților politici din zona Lugojului, care au avut loc la 2 august 1949 și 10 martie 1950. A fost implicat direct în multe alte crime îndreptate împotriva opozanților anticomuniști și nu numai, săvârșite în mai multe zone din țară. (va urma)

______

Note:

⁴⁹ O parte din informațiile inedite referitoare la maiorul Zoltan Kling au fost preluate de la cercetătorul Dumitru Lăcătușu, care le-a extras din dosarul profesional al acestuia.