Așezări din Țara Făgetului (XXI): Curtea

Situată la 12 km sud-est de orașul Făget, pe cursul superior al râului Bega, în aval de confluenţa celor două cursuri: Bega Poieni şi Bega Luncanilor, localitatea se învecinează la est cu Pietroasa, la nord cu Coșava, la nord-vest cu Breazova, la vest cu Brănești și la sud cu sud cu Românești.

Curtea este atestată documentar în 1506, ca făcând parte din domeniul cetăţii Şoimoş, aflat, la 1517-1518, în proprietatea lui George Brandemburg. La 1597, principele transilvan Sigismund Báthory o donează lui Ştefan Török, în 1612 Gabriel Bethlen o donează lui Katalin Török, iar în 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei o donează lui Ștefan Bethlen. În anul 1658 Curtea ajunge sub ocupaţie turcească.

Potrivit tradiției, numele localității s-ar datora rolului avut de reședință de vară (curte) a unor importanți conducători din zonă. De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1514 Wdwarchel, 1597 Kurtha, Kurt, 1612 predium Kurta, 1617 possessio Kurtyan, 1690-1700 Kortya, 1828 și 1851 Kurtya.

În anul 1554 Curtea avea 30 de case, în 1569, 17 case, în 1579, 19 case, în 1717, 50 case și în 1776, 197 case. În anul 1869 avea 235 de case și 1208 locuitori, din care 1187 români, în 1880 avea 224 case și 1203 locuitori, din care 1175 români; în 1900 avea 271 case și 1306 locuitori, din care 1262 români; în 1910 avea 302 case și 1325 locuitori, din care 1264 români; în 1930 avea 1234 locuitori, din care 1166 români; în 1992 avea 796 locuitori, din care 789 români; în 2002 avea 699 locuitori, din care 693 români; în 2011 avea 653 locuitori, din care 630 români.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, fiind comună cu secretariat cercual pentru comunele Breazova, Crivina, Fărășești, Pietroasa și Poeni, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), din nou plasa Margina (1939-1950).

Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului, comuna Curtea este compusă din satele Curtea – reședința de comună, Coșava, Fărășești și Homojdia din raionul Lugoj, Regiunea Banat, respectiv în raionul Făget după anul 1952, când acesta a fost înființat. Tot din acest an, la comuna Curtea sunt arondate satele Românești și Coșava, iar satul Fărășești este atașat comunei Pietroasa.

Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar Curtea este comună, fiind formată din satele Curtea – reședință de comună, Coșava și Homojdia, situație care se menține și astăzi. Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, monument istoric, a fost construită în anul 1794, iar biserica actuală a fost zidită între anii 1935-1937.

Prima şcoală confesională din Curtea este menționată în anul 1774, unde învăţau şi copii din Crivina de Sus, Pietroasa, Fărășești, Poieni, Românești, Goizești și Tomești. Localitatea și-a legat numele de momente importante din istoria Banatului: Revoluţia română de la 1848- 1849, Primul Război Mondial, evenimentele tragice ale anului 1918, Marea Unire din 1918, Al Doilea Război Mondial etc.

La 14/27 noiembrie 1918 Reuniunea de muzică şi cântări a plugarilor români din comuna Curtea i-a ales pe țăranul Filimon Glava și pe învățătorul Ioan Caba să participle la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Personalitate marcantă a zonei Făgetului, Ion Simion Caba (1871–1943) s-a născut la 23 aprilie 1871, în comuna Chişinău Criş, jud. Arad, într-o familie de ţărani. Studiile primare le-a făcut în comuna natală, gimnaziul la Beiuş (1882-1886) şi Şcoala Normală la Arad (1887-1890).

A fost învăţător la Curtici (1890-1891) și Curtea (1891-1919), profesor şi director la Şcoala de fete din Lugoj (1919-1928), profesor la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj (1928- 1932). A avut 23 procese politice și în timpul primului război mondial, iar la 29 februarie 1916 a fost concentrat şi trimis pe front.

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!