Se pare că se alege praful de bugetul „istoric” al orașului Lugoj

Augustin BERCEAN

Ultramediatizat și prezentat doar la superlativ la emiterea lui, Bugetul pe anul 2023 al Lugojului riscă să rămână unul anonim, la fel ca multe altele din trecut. Nu degeaba există vorba: „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Se pare că la fel s-a întâmplat și cu socotelile aleșilor noștri…

De la început vreau să evidențiez faptul că vina de a nu avea un buget „istoric” nu aparține actualei administrații. Și da, dacă am fi avut unul, era meritul ei.

Dar socotelile nu au ieșit chiar așa cum s-a dorit (și aici pot adăuga, lugojean fiind, și un „din păcate”) și, după cum se vede, altele nu au mai fost făcute.

Entuziasmul din declarațiile edililor lugojeni, când se tot lăudau cu semnarea de contracte „pe bandă rulantă”, s-a cam „ofilit” (am hotărât să folosesc sintagma asta, „edili”, că am obosit să tot îi separ în „demis” și „interimar”.

I-am pus împreună într-un singur cuvânt, că, oricum, dacă dai în într-unul, țipă doi…).

Până la urmă s-a ajuns tot la cheremul taxelor și impozitelor lugojenilor (mărite an de an!) și aproape deloc la alte surse de finanțare.

Fondurile europene, care reprezintă aproape 90% din bugetul estimat pe anul 2023 al Lugojului, se pare că nu vor mai ajunge cât de curând pe la noi.

Cei de Bruxelles, ăia din pixul cărora ne-ar fi venit banii, nu par deloc mulțumiți de modul cum și-au făcut ai noștri guvernanți temele.

Degeaba vor să pară politicienii noștri „mari și tari ”, mai ales pe la emisiunile de la anumite posturi tv naționale, că prin Cancelariile occidentale nu prea îi vezi să ridice capul din pământ și nici nu le prea auzi glasul…

Întors recent de la Bruxelles, Marcel Ciolacu, actualul prim-ministru al României, nu prezintă nicio dată concretă când România ar putea beneficia de tranșa a treia din PNRR.

Din contră, citite printre rânduri, declarațiile domniei sale arată că aproape NIMIC din ce s-a angajat Guvernul României că va realiza, atunci când a fost negociat PNRR-ul, nu s-a făcut. Și inclusiv acum, în momentul de față, explicațiile date de guvernanți despre situația în sine invocă aceleași cuvinte: „vom face”, „vom încerca” etc. Deci…

La timpul respectiv, când am citit grămezile de articole și comentarii din presa locală și de pe rețelele de socializare despre „bugetul istoric” al Lugojului, care mai de care mai elogioase, am fost foarte reticient.

Mă tot „măcina” o întrebare: oare dacă banii „europeni” nu vor veni, Primăria Lugoj va avea și un plan B, pe care să-l pună în practică?

Din câte se pare, și se vede foarte clar cu ochiul liber, nu a existat niciunul.

Proiectele Primăriei, care se află acum în derulare (sau mai au puțin și vor începe), sunt bazate în mare parte pe sursele de finanțare identificate de fosta administrație (aia de le-o picat greu la stomac actualilor…) sau pe cele din buzunarul propriu.

N-o dau eu acum în laudă pentru fosta administrație, lugojenii au decis foarte clar în 2020 că trebuie să fie schimbată, dar, uite, până una alta, tot pe proiectele ei își fac „actualii” treaba.

Nimic de zis, a fost foarte bine că au fost semnate proiecte „pe bandă rulantă”, fapt ce a făcut ca, pe hârtie, Bugetul Lugojului pe anul 2023 să pară „istoric”, dar mi-aș fi dorit să văd și alte proiecte ale actualei administrații, cu finanțare din alte suse, decât PNRR.

Și nu cred că ar fi fost ceva foarte complicat, că studii de fezabilitate avem cu duiumul (a făcut actuala administrație studii d’astea într-un mandat, cât altele în zece…).

Poate, dacă am fi avut relații mai bune cu cei de la județ sau cu cei de la guvernare, se puteau găsi ceva bani și de acolo. Sau măcar un sfat, că și alea-s mai bune decât nimic…