În lumea lor, aia „roză și parfumată”, oamenii nu există. Există doar proiecte și atât. Dar lumea aia „roză și parfumată” are durata de viață limitată

Augustin BERCEAN

Circula pe timpuri un banc politic destul de bun. Nu mai știu dacă era de dinainte de ’89 sau după, dar este valabil pentru ambele perioade. Era vorba despre cineva care, aflat într-o discuție cu o altă persoană, la un moment dat oftează. Imediat, interlocutorul său îl apostrofează: „parcă am hotărât să nu discutăm despre politică!”… 

În timp ce mă plimbam la pas prin „mirificul” nostru oraș, mi-am adus aminte de câteva emisiuni de pe la teve, în care invitat era „alesul” urbei. Și mi-am amintit și de multele declarații oferite presei loiale (pardon, locale…) cu generozitate de către actualul „interimar” al Lugojului.

Chiar așa, oare ce ar crede o persoană oarecare despre felul în care arată Lugojul, dacă singurul contact al ei cu acest oraș ar fi acele emisiuni și acele declarații? N-ar fi prea greu de imaginat. Și am oftat…

Oare chiar ar fi fost greu să existe doar acea lume „roză și parfumată”, pe care ne-o servesc prin intermediul mass-media dragii noștri „aleși” și „nealeși”? De ce trebuie ea să fie doar în mintea lor?

Măcar, din când în când, ar putea să ne mai arunce și nouă câteva bucățele din ea, să vedem și noi, cei din lumea cealaltă, cea care nu este „roză și parfumată”, cum este pe acolo, pe la ei.

Am observat că în lumea lor, aia „roză și parfumată”, oamenii nu există. Există doar proiecte și atât. Unele sunt foarte mari, altele mai mici, unele sunt cu finanțări europene, altele sunt cu finanțări din bugetul local, dar toate, din punctul lor de vedere, pun Lugojul „pe hartă”. Sau pe mai multe hărți, în funcție de respectivul proiect. Și tot cam pe acolo, pe o hartă a imaginației, se află și lumea asta a lor.

În lumea cealaltă, care nu este „roză și parfumată”, există în schimb foarte mulți oameni, care, cum e și normal, au foarte multe probleme și nemulțumiri. De alea „lumești”, cum s-ar zice, de genul: un bec de pe stradă care nu funcționează, un „centru” pe care nu poți să te plimbi, un ștrand pe care nu-l poți folosi pe timpul verii și multe, multe altele.

Locuitorii uneia dintre aceste lumi spun despre ei înșiși că trăiesc într-o lume a realității și că ceilalți trăiesc într-o lume a ficțiunii. Și vice versa.

În definitiv, realitatea este cea pe care o consideră mintea noastră că este, așa că toți au dreptate. Din păcate, și de aici a apărut și marele meu oftat, cele două lumi sunt paralele.

Doar că lumea aia a lor, cea „roză și parfumată”, cu tot paralelismul ei, are durata de viață limitată.

Și mai este și condiționată de lumea cea care nu este „roză și parfumată”…

Periodic, o dată la patru ani, pentru foarte puțin timp, paralelismul celor două lumi dispare.

Este acel moment când oamenii, locuitorii lumii care nu este „roză și parfumată”, decid dacă lumea cealaltă, cea „roză și parfumată”, cea plină de proiecte, va mai exista sau nu.

Va fi momentul când se va afla, cu adevărat, care dintre lumi a trăit în ficțiune și care în realitate.

Nu mai avem mult până acel moment se va întâmpla. Mai puțin de un an. Oare ce lumi vor mai exista după aceea? Va fi creditată încă patru ani lumea cea „roz și perfumată”?

Sau va dispărea ea, lăsând loc unei alte lumi noi? Sau poate va rămâne o singură lume, a realității, în care vom trăi cu toții? Greu de spus.

Așa că, până atunci, stau cuminte în lumea mea și oftez…