Filaret Barbu, 120 de ani de la naștere

Constantin-T. STAN

Lugojeni cu memorie culturală activă, care păstrează în calendarul minții numele unor personalități locale vrednice de veșnică și pioasă pomenire, au inițiat, luni, 16 octombrie a.c., un eveniment dedicat lui Filaret Barbu la 120 de ani de la naștere.

Meritul principal i se datorează mezzosopranei Aura Twarowska. Marea maestră a scenei lirice mondiale a inclus spectacolul evocator sub egida Festivalului Internațional „Lugoj Clasic”, un eveniment festivalier excepțional, cu audiență la un public educat și cultivat, deopotrivă responsabil.

Întâmpinat cu o excelentă expoziție documentară Filaret Barbu (prin amploare și conținut), realizată de muzeografii lugojeni (Daciana Vuia – manager, Răzvan Pinca, Oliviu Gaidoș și Laura Adamescu), publicul prezent la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică a audiat două expozeuri susținute de dr. Rodica Giurgiu, fostă muzeograf muzical la Muzeul Național al Banatului, magistru la Facultatea de Muzică timișoreană, și subsemnatul, muzicolog, istoric în devenire, fiu adoptiv și credincios al Lugojului profund.

Un program artistic susținut de elevi de la Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” (manager: prof. Liliana Bidiviu) a conferit antren și culoare spectacolului omagial: violoniștii Noemi Farcaș și Daris Crețiu, pregătiți de profesorii Lavinia Popeț-Furdui, respectiv Valentina Vasiliu, și clarinetistul Andrei Anton, elevul prof. Lucian Costi.

Momentul culminant i-a aparținut Aurei Twarowska, fosta solistă de la Opera de Stat vieneză, artist liric cu recunoaștere internațională, care, acompaniată de prof. Raluca Miclăuș, a interpretat două cântece de Tiberiu Brediceanu. Am regretat absența doamnei Titiana Füredi, fiica celui omagiat (rezidentă în Germania) și a regizorului Andrei Barbu, nepotul autorului operetei Ana Lugojana.

Într-o perioadă marcată de un necontenit efort de impunere a valorilor muzicii culte româneşti, Filaret Barbu şi-a asumat importantul rol de cronicar muzical al urbei, consemnând şi comentând principalele evenimente artistice. Dacă Timişoara avea deja cronicari muzicali consacraţi, care erau în măsură să interpreteze, utilizând instrumentele muzicologiei moderne, bogatele şi complexele manifestări muzicale bănăţene (Sárkány Gabriel, Braun Dezső şi Járosy  Dezső – fondatorul unei remarcabile reviste muzicale timişorene, „Egyházi Zenemüveszet”), F. Barbu a fost acela care a inaugurat, la Lugoj, publicistica muzicologică, fiind cel dintâi cronicar muzical care, în crochiurile sale, a redat cu profesionalism atmosfera memorabilelor recitaluri ale lui George Enescu.

Urmând exemplul confraţilor săi din Timişoara, F. Barbu va edita, la Lugoj, începând cu anul 1927, „Revista Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat”, publicaţie singulară în peisajul vieţii muzicale româneşti bănăţene, ce va reflecta cu fidelitate amploarea şi efervescenţa emulaţiilor corale din spaţiul cultural zonal. Ca membru fondator al Societăţii Filarmonice (1927) şi director al Conservatorului de Muzică din Lugoj (instituţie fondată în 1929), F. Barbu a desfăşurat o activitate de pionierat, prin care a contribuit la sporirea prestanţei şi nobleţei culturale a oraşului său natal.

Prin creaţiile sale lirice (baletul Ăl mai tare om dîn lume, după poezia omonimă a lui Victor Vlad Delamarina, operetele Pintea Viteazul, Plutaşii de pe Bistriţa ş.a.), muzicianul lugojean, continuând bogata tradiţie iniţiată de Tiberiu Brediceanu, a inaugurat o nouă abordare componistică, depăşind tonul idilic şi conferind dramaturgiei textului, dar şi celei muzicale mai mult realism.

În contextul instabilităţii social-politice postbelice, în decembrie 1946 a fost numit consilier tehnic (cu rang de secretar general) în Ministerul Artelor, după demisia din Partidul Naţional-Ţărănesc, unde activase ca secretar general al Organizaţiei judeţene Severin, sub preşedinţia lui Sever Bocu. În condiţiile precipităriii evenimentelor de pe scena politică românească, după un scurt popas, ca membru, la Partidul Naţional-Liberal (aripa Tătărescu) a aderat la Frontul Plugarilor (formaţiune politică prezidată de dr. Petru Groza), înainte de dizolvarea PN-Ţ, în 29 iulie 1947.

Autorul operetei Ana Lugojana se înrudea cu marile familii lugojene: cu Bredicenii, printr-un ascendent, Gheorghe Barbu, căsătorit cu Maţa Brediceanu, cu familia Vlad, prin unchiul său dr. Petru Barbu, director al Institutului Teologic din Caransebeş, o personalitate cu remarcabile contribuţii publicistice, căsătorit cu Lucia Vlad, una dintre surorile lui Victor Vlad Delamarina, şi chiar cu Traian Vuia, printr-o ascendentă, Iuliana Barbu, măritată cu N. Vuia, din comuna Jena, unchiul marelui inginer aviatic. Prin Cornelia Brediceanu-Rădulescu (mătuşa Luciei Barbu-Vlad), mama Corneliei Blaga, avea afinităţi familiale, prin alianţă, şi cu Lucian Blaga, ceea ce poate explica, parţial, tonul efuziv al corespondenţei purtate cu autorul Mirabilei seminţe şi marea prietenie ce i-a legat de-a lungul timpului.