Dezbatere pe tema „Protejarea funcționalității coridoarelor ecologice de importanță transnațională din bazinul Dunării”

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Dan TIMARU

Marți, 24 mai, la Restaurantul Șura din comuna Dumbrava, Asociația WWF împreună cu reprezentanți ai mediului și ai presei au ținut o dezbatere pe tema „Protejarea funcționalității coridoarelor ecologice de importanță transnațională din bazinul Dunării”, mai exact despre zona pilot Arad-Deva. Obiectivele și importanța proiectului SaveGREEN au fost prezentate de către Ioana Ismail, manager proiect SaveGREEN, WWF România, Adrian Grancea, specialist păduri și arii protejate, WWF România, Bianca Ștefănuț, specialist comunicare, WWF România, Florina Ciubuc, manager proiect SaveGREEN, Asociația Zarand, Radu Moț, expert tehnic, Asociația Zarand, Răzvan Rohan, agent de teren, Asociația Zarand. A urmat și o vizită în teren, în situl Natura 2000 Podișul Lipovei.

„WWF România este una dintre cele mai importante organizații specializate în conservarea mediului. De peste 15 ani, WWF România își propune să oprească degradarea naturii și să protejeze biodiversitatea. Astfel, WWF România participă activ la conservarea planetei, la restaurarea ecologică a mediului natural și construiește un viitor în care oamenii trăiesc și se dezvoltă în armonie cu natura. Misiunea WWF este implementată prin programe de policy și conservare a naturii, consolidarea capacității publice de a acționa în probleme de mediu și prin advocacy față de companii pentru a reduce amprenta de carbon. Zonele de conservare prioritare ale organizației sunt Maramureș, Transilvania, Sud Vestul Carpaților, Apuseni, Lunca și Delta Dunării. WWF România face parte din WWF International, existent de peste 60 de ani, în peste 100 de țări, pe 6 continente.

Proiectul SaveGREEN are ca temă centrală coridoarele ecologice din Munții Carpați și lanțurile muntoase din regiunea dunăreană. În prezent, coridoarele ecologice sunt amenințate de lipsa unei planificări adecvate a inițiativelor de dezvoltare economică. Infrastructura liniară de transport, dezvoltarea urbană, agricultura și silvicultura intensive, precum și managementul intensiv al resurselor de apă pot afecta funcționalitatea coridoarelor ecologice, pot cauza accidente rutiere și pot duce la scăderea ratei de reproducere a speciilor cheie și a eficienței serviciilor ecosistemice de care depindem cu toții. Prin îmbunătățirea cooperării transdisciplinare între conservarea naturii, managementul resurselor naturale, transport și planificare teritorială, SaveGREEN va îmbunătăți coerența infrastructurii verzi în văile din Munții Carpați, Alpi și Balcani”

a declarat Bianca Ștefănuț, specialist comunicare WWF România.

Radu Moț, expert tehnic, Asociația Zarand, a vorbit participanților la eveniment, în situl Natura 2000, Podișul Lipovei, despre coridoarele ecologice și importanța lor.

„Coridoarele ecologice sunt niște structuri de peisaj de diferite dimensiuni, forme și vegetație, care interconectează reciproc zonele de bază și permit mișcarea și migrarea speciilor între ele. Acestea sunt definite pentru a menține, stabili sau îmbunătăți conectivitatea ecologică în peisajele influențate de om. Natura, prin intermediul proceselor ecologice și evoluționare, oferă resursele necesare vieții și bunăstării oamenilor: aer, apă de băut, sol pentru producerea hranei, materii prime pentru medicamente și pentru producția industrială, locuri pentru relaxare, dar contribuie și la fixarea carbonului și la atenuarea schimbărilor climatice.

Menținerea conectivității ecologice funcționale protejează acest întreg sistem natural de care viața noastră depinde atât pe termen scurt cât și pe termen lung. La fel ca și oamenii, animalele sălbatice au nevoie să se miște liber pentru a-și desfășura viața și activitățile. Și depind de conectivitatea cu zonele naturale pentru  a-și îndeplini nevoile biologice și ecologice. Conectivitatea este esențială pentru speciile care au nevoie de teritorii întinse și deplasarea pe distanțe mari face parte din biologia lor. În Munții Carpați există trei astfel de specii: lupul, râsul și ursul. Opusul „conectivității” este „fragmentarea peisajului”, care indică prezența obstacolelor care taie ecosistemele și împiedică mișcarea naturală a speciilor sălbatice. Aceste obstacole sunt cel mai adesea create de oameni de-a lungul istoriei, fără a ține cont de impactul lor asupra naturii. Cel mai bun mod de a menține conectivitatea ecologică este să „gândim global și să acționăm local”. Avem nevoie să vedem imaginea de ansamblu a unui peisaj care se poate extinde dincolo de granițele naționale. Este important să prevenim amenințările locale pentru a preîntâmpina consecințele negative la nivel global. De-a lungul timpului, în domeniile dezvoltării urbane și ale infrastructurii de transport au fost luate decizii care nu au ținut foarte mult cont de valoarea peisajului și de biodiversitate. Drept consecință, porțiuni întinse de habitat pentru viața sălbatică au fost transformate în fragmente de habitat mici și izolate, care riscă să-și piardă potențialul de a-și îndeplini funcțiile inițiale”,

afirmă Radu Moț, expert tehnic, Asociația Zarand.