Complexul de Servicii pentru Persoane Vârstnice „Sfântul Nicolae”…și altele

Remus V. GIORGIONI

La o recentă vizită la așa-numitul Cămin de Bătrâni de pe str. Anișoara Odeanu (pe care tocmai l-am numit în titlu) am putut constata o curățenie și ordine desăvârșite și niște spații în care chiar este plăcut să locuiești.

Acuma, desigur, nu dorim nimănui în mod expres să ajungă acolo, sigur că este de preferat ca fiecare om, când îmbătrânește, să-și aibă cuibul său, dacă nu o căsuță proprie (o garsonieră, ceva), măcar o cămăruță în locuința familiei, alături de copii și nepoți.

Dar sunt situații și situații…, situații când persoana vârstnică, de la o vârstă încolo are nevoie de socializare într-un centru adecvat, care oferă și asistența medicală necesară.

Situația când copiii lucrează de dimineața până seara și trebuie să-și plătească ei înșiși o bonă pentru îngrijirea copiilor; sau situația când o persoană în vârstă se află într-o stare mai aparte, care chiar necesită o asistență socială și medicală deosebite.

Centrul de zi: La o cafea și o tacla…

În pomenita vizită, am stat de vorbă cu dna Adriana Hornyak, șef Centru Asistență Socială (director general DASC – dna Angelica Uscat). Am vizitat spațiile pentru cele două servicii oferite de amintitul Complex: La parter se găsește Centrul de zi pentru persoane vârstnice, care funcționează în regim de club de socializare, adică doar în prima parte a zilei, până la ora 16;  perioadă în care celor prezenți li se oferă, pe lângă terapie ocupațională și asistență medicală, chiar și o gustare.

Aici vârstnicii, persoanele de vârsta a III-a, desfășoară împreună tot soiul de activități atractive, jocuri de șah, table și de societate, mici sindrofii, întâlniri cu scriitori din zonă etc. Cu alte cuvinte: fac în așa fel ca să se simtă bine împreună, fiindcă asta este și ideea de socializare. Și să se întoarcă acasă reconfortați, bine dispuși, trecându-și mai ușor cele 24 de ore ale zilei. (În paranteză fie spus, cu câțiva ani în urmă am luat și noi parte – noi, adică Cenaclul literar – la un recital de poezie/proză în incinta Centrului de zi, care dispune de o sală de conferințe, unde se poate sta la taclale și la o cafea.)

Centrul rezidențial: mai mult o casă de odihnă, decât un spital

De la Centrul de zi – unde se aflau deja vreo zece persoane care stăteau de vorbă unele cu altele – am urcat scările la etaj, unde se află Centrul rezidențial. Acesta, după cum spune și numele, este locul de rezidență pentru cele circa 20 de persoane care locuiesc acolo, în camere de două persoane, sau în cele câteva rezerve-izolator.

Menționăm că la izolator sunt plasate persoane care preferă singurătatea, sau care au început deja să aibă probleme de socializare, de fapt de sănătate.

Din discuția cu dna Adriana, șefa Centrului, am dedus că nici nu se acceptă persoane cu probleme psihice accentuate – aceasta spre binele și confortul celorlalți pensionari ai instituției. Camerele pe care le-am vizitat erau spațioase, curate și ordonate, bine îngrijite – grijă care se repercutează asupra locatarilor lor.

Am vizitat și sala de mese care, de asemenea, este frumoasă și spațioasă. Fiindcă locul unde mâncăm trebuie să fie curat, confortabil, loc plăcut pentru socializare; sala de mese fiind locul unde pensionarii centrului se întâlnesc de trei ori pe zi.

Cine are impresia că spațiile de locuit ale unui centru de bătrâni – în speță ale Complexului „Sf.Nicolae” – ar semăna cu niște saloane de spital, se înșală. Dimpotrivă: te simți ca într-o stațiune balneoclimaterică (așa parcă se spunea pe vremea mea). Condițiile pentru acceptarea în Centru sunt destul de severe și presupun completarea unei cereri cu vreo 20 de rubrici, pe care o pune la dispoziția solicitantului șefa Centrului.

De asemenea, referitor la personalul angajat la toate centrele de asistență socială de pe raza municipiului, este de menționat faptul că trebuie să dea dovadă de multă răbdare și înțelepciune (mai nou se cheamă… anduranță!); fiindcă nu oricine are nervii atât de tari încât să lucreze cu persoane aflate în situații speciale, fie că e vorba despre copii sau tineri cu nevoi speciale, fie bătrâni aflați în anticamera veșniciei.

Departamente ale DASC (Direcția de Asistență Socială Comunitară)

Beneficii sociale, compartiment care se ocupă cu: aju-toarele de încălzire, alocații pentru susținerea familei, ajutoarele sociale, ajutoare de urgență, tichete sociale, alocații de stat. Șef, Bublea Călin.

Autoritatea tutelară și protecția copilului. În cadrul ei: Centrul de zi pentru copii aflați în situații de risc, de pe str. Xenopol nr. 5 (15 copii aistați). Tot aici, este inclus Centrul de zi pentru copii aflați în situații de risc de părăsire de părinți (com. Măguri) – 50 persoane. Șef Centre: Jucu Ingridt.

Departamentul de asistență socială specializată. Se ocupă cu persoane vârstnice cu dizabilități de pe raza mu-nicipiului Lugoj și satele aparținătoare; anchete sociale pentru comisii pentru toate centrele și are un număr mare de beneficiari. Șef departament, Peșteanu Carmen.

Centrul de zi pentru adulți cu dizabilități de pe str. Ion Vidu nr.17 (30 persoane asistate); centru coordonat de Bublea Călin.