Se situează în estul judeţului Timiş, la circa 17 km sud de oraşul Făget, într-o zonă relativ izolată, pe versantul nord-vestic al Munţilor Poiana Ruscă. Este traversată de drumul DC156 care leagă satul de localităţile Gladna Montană la vest şi Zolt la est.
Numele satului vine de la antroponimul Glad, dar cel mai probabil de la râul omonim. De-a lungul timpului, localitatea a avut mai multe denumiri: 1454 Alsó şi Felső Glanda, 1464 Gladna, 1510 Gladna, 1512 şi 1529 oppidum Gladna, 1554-79 Gladna, 1690-1700 Kladna, 1717 Gladana, 1723-25 Gladna, 1784 Olah Gladna, 1828 Vallach Gladna, 1851 Olâh-Gladna, 1913 Romángladna.
Gladna este atestată într-un document din 1454, prin care regele Ladislau V donează lui Ioan (Iancu) de Hunedoara districtele bănățene Sugdia, Suppan și Fârdea (Thewrd), din care făceau parte și satele Alsó şi Felső Glanda și Banya (Gladna Montană).
Peste un deceniu, regele Matei Corvin a donat lui Petru Desy de Temeșel și lui Nicolae Balothai districtul Thwerd, împreună cu 16 localități aparținătoare, printre care și Gladna.
La 8 decembrie 1506, regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Fârdea, inclusiv satul Gladna.
În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg, cetatea Hunedoara și domeniul aparținător din care făcea parte și Gladna.
La 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ştefan Iosika, iar peste trei ani ajunge în stăpânirea lui Sigismund Sarmasaghi, care în 1607 îl amanetează lui Pavel Keresztesi, iar la 1617 Gabriel Bethlen l-a zălogit lui Ștefan Török.
Cercetările arheologice din 25 iulie – 20 august 1986 au descoperit la capătul dinspre munte al satului, pe un pinten de deal înalt de cca 70 m, o mică cetate cu șanț de apărare și val exterior.
Cetatea medievală cu dimensiunile de 60 x 40 m, a fost o construcţie ridicată exclusiv din lemn, cu clădiri înălţate deasupra unor tălpi aşezate pe stânca friabilă a dealului, în prealabil nivelată.
Nu a apărut nici un indiciu asupra prezenţei construcţiilor din zid şi nici o urmă de şanţuri de fundaţie destinate temeliilor de piatră sau lemn.
Cetatea este înconjurată de un şanţ de apărare cu traseu oval, ce conservă o adâncime între 2 şi 6 m, în raport cu curtea interioară, având lăţimea cuprinsă între 7 şi 10 m. Curtea interioară a fortificaţiei are 10/10 m.
În 1512 târgul Gladna avea 15 familii și 75 locuitori plătitori de cens, în anul 1554 Gladna avea 24 de case, în 1569, 17 case, în 1579, 12 case și în 1717, 40 de case.
În anul 1869 avea 148 case și 739 locuitori, din care 712 români, în 1880 avea 139 case și 753 locuitori, din care 722 români; în 1900 avea 156 case și 777 locuitori, din care 754 români; în 1910 avea 164 case și 752 locuitori, din care 742 români; în 1930 avea 725 locuitori, din care 716 români; în 1992 avea 477 locuitori, din care 467 români; în 2002 avea 382 locuitori, din care 382 români; în 2011 avea 376 locuitori, din care 356 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Thwrd (Fârdea), la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.
După 1919 este comună cu secretariat propriu, fiind și secretariat cercual pentru Gladna Montană, Drăgșinești, Fârdea, Hăuzești, Mâtnicul Mic și Zolt, fiind situate plasa Făget, județul Caraș-Severin, iar după împărțirea acestuia în județele Caraș și Severin, în județul Severin.
În anul 1948 este comună rurală cu 624 locuitori, plasa Făget, județul Severin. Din anul 1950 este comună cuprinzând satele Drăgșinești, Gladna Română – reședința de comună și Zolt, raionul Lugoj, Regiunea Banat, respectiv în raionul Făget după anul 1952, când acesta a fost înființat.
Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 prin care se desființează raioanele și regiunile, Gladna Română devine sat al comunei Fârdea, împreună cu satul Fârdea – reședința de comună și celelalte sate care compuneau până atunci comuna Gladna Română, anume Drăgșinești, Gladna Română Hăuzești, Mâtnicul Mic și Zolt din județului Timiș.
Gladna Română a fost şi locul unor importante evenimente politice: Primul Război Mondial, Marea Unire din 1918, Al Doilea Război Mondial etc. În timpul Marelui Război, mai mulţi locuitori din Gladna Română au fost condamnaţi la câte 15 zile închisoare pentru că au purtat în alaiul de nuntă drapelul românesc.
În adunarea comunală ținută la 15 noiembrie 1918 s.v., locuitorii îi aleg pe Damian Cimponerescu, Petru Lazarescu și Leonte Obeadă „spre a se prezenta la marea adunare națională de la Alba-Iulia”.
La Gladna Română s-a născut la 15 aprilie 1881 pictorul academic și publicistul Virgil Simonescu, delegatul Casinei române din Lugoj la Alba Iulia.
PS: Mulțumesc domnului director Ioan Negrea pentru pozele oferite.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns