Așezări din Țara Făgetului (XXXIX): Jupani

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Se situează în estul judeţului Timiş, la circa 18 km vest de oraşul Făget, aproape de râul Bega, fiind aproape lipit de satul Sudriaş. Se învecinează la nord cu Leucușești, la vest cu Susani, la sud cu Sudriaș și la est cu Traian Vuia. Numele este de origine slavă și amintește de existența unor jupani (cnezi) locali.

Viața a pulsat în aceste locuri din preistorie, așa cum demonstrează și cercetarea arheologică a movilei numită Grămurada de la Jupani, situată pe malul pârâului Glaviţa, cu o înălţime de 3,5 m și un diametru de 44 m, datată în epoca bronzului, ce face parte din grupul de cinci movile situat pe latura nordică a localității Susani.

Prima atestare documentară a Jupaniului datează din 17 iunie 1446, fiind vorba despre o diplomă maghiară prin care Ioan (Iancu) de Hunedoara cedează târgurile Bujor şi Jupani cu districtele aferente, lui Mihai Országit de Guth şi Ladislau Hagymási de Beregsău, în schimbul cetăţilor Şoimoş şi Lipova.

Ca urmare a meritelor sale, în anul 1453 regele Ladislau al V- a  dăruește lui Ioan de Hunedoara și fiilor săi districtele românești Sudea, Jupani și Fârdea din comitatul Timiș. De districtul Jupani aparțineau și satele Alsó-Supan, Farkașești, Pogănești și Cliciova, iar la punerea în posesie au participat cnezii Dionisie din Bujor și Luca Roman din Sudriaș.

În anii următori, printre proprietarii satului s-au numărat Petru Desy și Nicolae Balotai. În 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ştefan Jósika, iar în 1599 Andrei Báthory îl donează lui Sigismund de Sărmășag (Sarmasághi).

La 16 decembrie 1599, Mihai Viteazul, pentru slujbe credincioase, donează lui Mihail Balota și Francisc Török posesiunile din satele Susani, Jupani, Paulest și Cliciova din comitatul Timiș.

În anul 1607 Sigismund de Sărmășag îl amanetează lui Keresztesz Pál. În Evul Mediu au existat două sate distincte: Jupanii de Sus şi Jupanii de Jos, care în timp s-au unit.

De-a lungul anilor, satul a fost consemnat în diferite forme: 1446 Suppan, 1447 duo Suppan, 1453 districtus olahalis Swpan, Supan, Felso-Supan, 1454 Also-Supan, 1470 Swpan, 1596 Supan, 1690-1700 Gyupagnj, 1717 Sapang, 1828, 1851 Zsuppân, 1863 Zsupány, 1873 Zsupány, 1877 Zsuppány, 1882 Zsuppány, Zjupany, 1893 Zsuppány, 1909 Jupani, Zsuppány 1913, Zsuppány, 1921 Jupan, 1925 Jupani.

În anul 1554 satul Jupani avea 13 case impozabile, în 1569, 10 case, în 1579, 6 case, în 1717, 10 case și în 1776, 72 de case. În anul 1869 avea 117 de case și 493 locuitori, din care 474 români, în 1880 avea 100 case și 460 locuitori, din care 456 români; în 1900 avea 106 case și 607 locuitori, din care 570 români; în 1910 avea 130 case și 704 locuitori, din care 644 români; în 1930 avea 696 locuitori, din care 675 români; în 1992 avea 526 locuitori, din care 446 români; în 2002 avea 438 locuitori, din care 355 români; în 2011 avea 493 locuitori, din care 388 ortodocși.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Bujor, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, în 1848 din plasa Bega, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Beghei, secretariatul cercual Sudriaș, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Balinț.  Din anul 1950, după aplicarea legii de regionalizare și raionare administrativă a României făcea parte din comuna Sudriaș, iar după înființarea raionului Făget făcea parte din acest raion.

Din anul 1968, când în baza noii legii de împărțire administrativ-teritorială nr. 2/1968 sunt desființate raioanele și regiunile și se înființează județul Timiș, satul Jupani din comuna Traian Vuia, face parte din acest județ, situație ce se menține și astăzi.

Prima biserică a fost înălţată la sfârșitul sec. al XVIII-lea de către obercneazul Sărazului Gavril Guran pentru Sudriaș-Jupani, iar biserica actuală în anul 1883, fiind folosită și de Sudriaș până în anul 2008.

Din 1776 şi până în anul 1901, satele Jupani și Sudriaş au avut în comun atât edificiu şcolar cât şi învăţător. În anul 1900, fiecare localitate îşi va construi local şcolar propriu, în valoare de 1600 florini valută austriacă.

Dumitru TOMONI

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.