Așezări din Țara Făgetului (XIV): Bulza

Situat în extremitatea nord-estică a judeţului Timiş, într-o zonă izolată de lângă limita dintre judeţele Timiş şi Hunedoara, satul Bulza este atestat documentar în anul 1366, când este menționat oiconimul Balthahaza, un compus cu maghiarul haza (casă) pe lângă antroponimul Baltha, un hipocoristic de la Baltazar.

Se învecinează la est cu județul Hunedoara, la nord cu județul Arad, la est cu Groși și la sud cu Nemeșești și Coșteiul de Sus. În anul 1598, localitatea Bwlza devine proprietatea lui Sigismund Bathory.

În același an, iobagii Gavrilă Mircea, Toma Lațcu și Stan Tun iau parte la introducerea în proprietate a lui Ștefan și Valentin Török pe moșia din Margina.

De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1366 Balthahaza, 1598 Bwlza, 1652 Bulza, 1775 Bulz Walach, 1772-1786 Pulscha. 1828, 1851 Bulza.

În conscripţia camerală a localităţilor bănăţene din anul 1743 se consemnează că satele Bulza şi Groşi constituie o singură unitate administrativă, alcătuită din mai puţin de 31 familii, iar într-o statistică a parohiilor şi preoţilor din 1776, localitatea Bulza, consemnată separat de Groşi, avea 33 de case.

În anul 1869 avea 122 de case și 644 locuitori, toți români, în 1880 avea 128 de case și 660 locuitori, din care 650 români; în 1900 avea 143 de case și 571 locuitori, toți români; în 1910 avea 139 de case și 577 locuitori, din care 563 români;  în 1930 avea 121 de case și 448 locuitori, din care 443 români; în 1992 avea 55 de case și 69 locuitori, toți români; în 2002 avea 40 de case și 34 de locuitori, toți români; în 2011 avea 33 de case și 24 locuitori, toți români.

Din punct de vedere administrativ, în 1774 făcea parte din districtul Lipova și cercul administrativ Căpâlnaș, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Mureș. De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Birchiș, notariatul cercual Sintești.

Prin Legea pentru unificarea administrativă din 14 iulie 1925, pusă în aplicare în anul următor, făcea parte din judeţul Severin, plasa Birchiș. Conform tabloului alfabetic anexat raportului înregistrat cu nr. 6427/1948 al Prefecturii Județului Severin, localitatea Bulza făcea parte din comuna Coșteiul de Sus, plasa Margina.

După legea de reorganizare administrativ-teritorială din anul 1950, când are loc înființarea raioanelor și regiunilor, Bulza făcea parte din comuna Coșteiul de Sus, raionul Lugoj (1950-1952) și raionul Făget (1952-1968).

În baza Legii nr. 2/1968 de organizare administrativ – teritorială a României, sunt desființate regiunile și raioanele, se înființează județul Timiș, Bulza devine sat component al comunei Margina, situație care se menține și astăzi.

Așezat în lungul unei văi cu deschidere mai largă spre Valea Mureșului satul a impus locuitorilor săi să se orienteze mai mult spre Bulci, Săvârșin și Lipova decât spre Coșteiu de Sus, Margina sau Făget.

De aceea Bulza, alături de satul vecin Groși, au aparținut episcopiei Aradului, nu episcopiei Timișoarei ori Caransebeșului. Numai reforma administrativă din 1948-1950 cu îmbunătățirile aduse în 1952 când s-a înfințat raionul Făget a obligat Bulza (și Groși) să se orienteze spre Banat.

Odată cu includerea Bulzei în raionul Făget, ea a devenit subordonată protopopiatului Făget. De aceea informațiile despre viața religioasă din Bulza sunt lacunare. Actuala biserică cu hramul ”Sf. Ioan Teologul” datează din anul 1820, fiind ridicată de meşterul Dumitru Groza din Breazova.

În anii 1774-1776, copiii din Bulza învățau la școala confesională din Pojoga, iar după 1785 la școala din Căprioara. Din anul 1801 figurează cu învățător propriu, deci cu școală confesională proprie.

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!