Amintiri din „copilăria” orașului: Clubul ITL

Remus V. GIORGIONI

Având în vedere atestarea documentară a municipiului nostru, din anul 1333/34, și ridicarea lui la rangul de municipiu, produsă în anul 1889 (cu o sută de ani înainte de revoluție), când ne referim la copilăria sa ne gândim la ultimii 75 de ani, perioadă din care încă mai găsim martori. Așadar, de pe la mijlocul secolului XX încoace.

Iar primul obiectiv la care ne referim este Clubul ITL, înființat prin 1966-1967. Înainte, în acea incintă a beneficiat de câteva proprietăți Forul Democrat German, până la desființarea lui de către regimul comunist.

Aflat sub custodia ministerului de resort, prin Întreprinderea Textilă Lugoj, unitatea A, această unitate culturală l-a avut ca director pe Nicolae Stanciu (cu care din păcate n-am mai putut sta de vorbă, fiind plecat dintre noi. Dar i-am avut ca interlocutori pe dnii Oniga, Cornel Brașovan și – mai ales – Ioan Cojocariu).

Dar hai să facem o trecere în revistă, o „scanare” a arealului ocupat de Club. Sufletul – miezul, focarul – unității era sala de cinematograf, iar în spatele ei, înspre curte, o mare sală de conferințe. Mă veți întreba ce fel de conferințe… dar este de înțeles: acolo se țineau conferințele PCR, UTC, sindicate etc.

În timpul iernii, în această sală, în serile de joi, sâmbătă și duminică se organizau baluri, sau discoteci. De cântat, cânta formația BETTA, avându-i în frunte pe Tibi Roșu, la chitară solo, la baterie pe Alioșa Bercec, etc. (Mai târziu, se apela la caz de nevoie la „serviciile” unui magnetofon și ale unei stații de amplificare).

La acest capitol, unul din interlocutorii noștri, dl Cornel Brașovan, ne-a descris atmosfera, în următorii termeni: mamele fetelor stăteau pe scaunele rânduite de jur-împrejurul sălii, iar cavalerii veneau să le ceară la dans (ba mai târziu, chiar să le ceară mâna…)

Asta ne amintește de atmosfera rugilor bănățene, de la țară, unde „țațele”, cele retrase din activitatea „competițională”, la fel, erau simple spectatoare; iar flăcăii și fetele dansau la mijloc, în incintă. Iar la dammenvalț, veneau fetele să invite la dans băieții… După știința noastră – și zvonurile care se răspândiseră în oraș – în sala mare de concerte și conferințe a Clubului se mai țineau și baluri, se organizau revelioane etc.

În celelalte seri ale săptămânii: luni, marți, miercuri, vineri, în sala de conferițe aveau loc repetițiile brigăzii artistice sau coregrafice (echipa de dansuri populare), cât și ale trupei de teatru.

Iar cât era vara de lungă, în curtea asfaltată a Clubului, aveau loc faimoasele seri cultural-artistice, unde alături de trupele menționate se „produceau” echipe și soliști invitați. De mai aproape sau mai de departe: din zonă sau de aiurea, din țară. Care se terminau cu microspectacole și discotecă, până târziu la orele 24.

Dar marile spectacole de formații artistice se țineau în Teatrul de Vară, un spațiu acoperit, aflat în continuarea sălii de cinematograf.

Acolo erau jucate piese de teatru, tot acolo concerta și faimosul nostru, în țară și peste hotare, Corul „Ion Vidu”. Apoi ansamblul de cântece și dansuri „Lugojana”, înființat în 1967, condus (și chiar botezat) de dl Ioan Cojocariu.

În ce privește activitățile sportive, tot sub supravegherea dlui Cojocariu, se desfășurau lupte libere și clasice, meciuri de box și de volei (echipele „Textila” și cea a Filaturii de Mătase).

Mai târziu, s-a amenajat și un teren de handbal, unde superviza profesorul de sport amintit, dl. Cornel Brașovan. Iar după ce echipa de bowling (popice) a orașului -„Voința” – a fost promovată în Divizia A, spațiul din incinta Clubului a fost amenajat corespunzător, iar cei care se distrau – sau se antrenau – prin diferite colțuri ale orașului aveau de acum înainte sala  lor.

Folosită, cum spuneam, pentru divertisment, dar și pentru antrenament. (În sala de bowling se intra prin curte, era drept în față.)

Curtea Clubului ITL se întindea până în Școala Generală 6, iar dacă ne amintim bine, prin anii optzeci, la stradă, a apărut un magazin de prezentare a întreprinderilor textile lugojene, cu marfă de profil.

Atunci s-au construit și scările de acces, care acum au… înverzit: se află într-o stare deplorabilă, cu iarba crescută parcă din beton. Nu cunoaștem situația actuală a proprietății clădirii, nu acesta este scopul articolului nostru, ci unul nostalgic și evocator.

Dar ne gândim că Primăria ar trebui să urmărească starea clădirilor publice retrocedate și să ia unele măsuri pentru remedierea – sau demolarea lor – , după caz. Pentru că jenează cu aspectul lor jalnic fața arhitectonică a urbei.

Un mare animator cultural: Ioan Cojocariu

Pe Dl Cojocariu îl cunosc de mult, de pe vremea când țineam ședințele Cenaclului literar „Ioan Popovici Bănă-țeanu”, la vechea Casă de Cultură a Municipiului, din strada Bucegi, unde dumnealui era metodist.

Dar se cuvine să facem un scurt istoric al vieții acestei personalități lugojene. Și-a început activitatea ca învățător – pe rând – la școlile din Lăpușnic, comuna Bara (unde a predat doi ani); cea din Balinț și din Găvojdia – Casa de Copii.

În toate aceste locații, paralel cu activitatea didactică, dl Cojocariu a făcut pionierat cultural: a înființat echipe de dansuri și trupe de teatru școlar sau comunal; el însuși fiind actor în echipa de teatru de amatori a Lugojului).

Din 1967, este chemat de Mureșan Gavril – fost primar al urbei – ca metodist la Casa de Cultură municipală, de unde s-a și pensionat (în 2001).

Dar, ca o nota bene trebuie menționat că și după pensionare, dl Cojocariu a continuat să participe activ la diferite activități culturale; cum era bunăoară cenaclul literar.

La Casa de Cultură i-a avut colegi pe Dănuț Diaconescu (îndrumător de cenaclu, el însuși poet, ajuns ulterior judecător la Timișoara) și Valentin/Vali Sprânceană.

Iar ca director, Luchescu Gheorghe. Într-o vreme și amintitul domn Mureșan, care fusese prim-vicepreșdinte al Consiliului Municipal a ajuns director la Casa de Cultură. (În ce privește directorii instituției, dacă este să-i numim în ordine, aceștia au fost: Gh. Luchescu, Gavril Mureșan, Jichița C-tin și Blidaru Nicolae.)

Cu dl Cojocariu ne-am propus să mai avem câteva întâlniri profitabile pentru ziar, adică pentru cititori. Așa că ne vom mai vedea, să vorbim despre primari legendari ai Lugojului: mai înainte de toți și de toate:  Pavel Fișteag, apoi  Virgil Turcanu, Leucuța, Sorin Stragea și ceilalți. Care au fost, care vor fi/vor mai veni…