Partide politice românești în interbelic (7) Partidul Naţional-Agrar

Pentru ce ne-am despărţit de d. mareşal Averescu?
Poate bătrâneţea, poate boala, de care suferă
de o vreme încoace, l-au făcut rău şi arţăgos.
Nimeni nu se mai putea înţelege cu dânsul, s-a învrăjbit cu toată lumea.
Pe Titulescu, care venise să se sfătuiască, nici în casă nu a voit să-l primească.
Ne-am pomenit într-o bună zi că începe să taie şi să spânzure.

Ne-am despărţit de d. mareşal Averescu! Dl. mareşal a rămas cu câţiva prieteni personali, iar partidul celalalt a plecat cu domnul Octavian Goga şi şi-a schimbat numele din Partidul Poporului în Partidul Naţional-Agrar. Avem deci astăzi în locul Partidului Poporului, care a fost până acum, Partidul Naţional-Agrar, care îi ia locul. Ne doare inima, când ne gândim la această dureroasă despărţenie. Am luptat sub steagul Partidului Poporului doisprezece ani şi de multe ori l-am dus la biruinţă. Am fost de două ori la putere, în 1920-21 şi în 1926-27, şi guvernările noastre au fost cele mai bune dintre toate câte au urmat după noi, precum au fost liberalii şi naţional-ţărăniştii.

Dar de la o vreme încoace nu o mai puteam duce cu d. mareşal Averescu. Poate bătrâneţea, poate boala, de care suferă de o vreme încoace, l-au făcut rău şi arţăgos, încât nimeni nu se mai putea înţelege cu dânsul. S-a învrăjbit cu toată lumea. Pe d. Titulescu, care venise la dânsul, să se sfătuiască ce ar mai trebui făcut ca ţara să fie scoasă din necaz, nici în casă nu a voit să-l primească. Tot asemenea a făcut şi cu d. Iorga, actualul prim-ministru. Mai mult a dat însă de gândit când d. mareşal Averescu a ajuns în grele neînţelegeri cu însuşi Maiestatea Sa Regele, deşi Maiestatea Sa a fost care l-a făcut mareşal, i-a dat o leafă de prinţ, i-a dat casă gratuită, ordonanţă la poartă, vagon special, ca să poată umbla gratuit unde vrea şi cât vrea prin ţară. Tot asemenea a început să facă şi în partid. Ne-am pomenit într-o bună zi că începe să taie şi să spânzure, fără să mai ţină seamă de statute sau de alte legi ale partidului. Semnele acestea îngrijorătoare ale unei boli rele a făcut partidul să chibzuiască dacă nu cumva ar fi cazul ca să-l schimbe pe d. mareşal din preşedinţie şi să aleagă un alt preşedinte.

S-a convocat atunci comitetul executiv, la 12 martie a.c., pe urmă la 10 aprilie congresul partidului, care, luând în dezbatere starea dlui mareşal Averescu, a hotărât în unanimitate să îl depună din preşedinţie. Comitetul executiv, cât şi congresul au mai hotărât ca în locul dlui mareşal să-l aleagă de preşedinte al partidului pe d. Octavian Goga, iar numele Partidului Poporului de până aci să îl schimbe în acela de Partidul Naţional-Agrar, cum se va numi partidul de aci înainte. Noi, ardelenii, ne-am alăturat cu toţii Partidului Naţional-Agrar de sub preşedinţia dlui Octavian Goga. Tot asemenea au făcut şi cei din Vechiul Regat, Bucovina şi Basarabia, astfel că la d. mareşal Averescu au rămas foarte puţini, şi aceia fără să fi fost urmaţi de organizaţii, care toate s-au alăturat dlui Octavian Goga. Deci nu mai sunt Averescani, ci național-agrarieni, şi nu mai este d. mareşal Averescu preşedinte, ci d. Octavian Goga. Aşa ne-am despărţit de d. mareşal Averescu. („Brazda nouă”, Cluj, III, 1, 1932, 1)

Constantin-T. STAN