Lugojeni de excepție: Erwin Floroni

Remus V. GIORGIONI

Dl doctor Floroni s-a născut în 1973 la Oțelu Roșu. Acolo a făcut și școala, cea generală și liceul, la Liceul Industrial, având în vedere că vorbim despre un oraș industrial. După liceu, urmează Facultatea de Medicină și Farmacie din Timișoara (1991-97), după care se întoarce la Oțelu pentru rezidențiat – spitalul orășenesc. Între 1998 -2000 îl găsim în Germania, la München, spre a-și echivala diploma în spațiul Uniunii Europene. Se întoarce în țară și își susține rezidențiatul. (Se știe că, pentru a deveni medic, faci 6 ani de facultate, 6 de rezidențiat, plus încă unul.)

Până în 2005 locuiește și muncește la Timișoara, unde urmează rezidențiatul la Spitalul Județean, avându-l ca profesor și maestru pe Dl Jecu Alexandru, o somitate a medicinii bănățene. Iar din 2005 se stabilește la Lugoj, în ultimul an de rezidențiat efectuează gărzi la Spitalul municipal, secția Chirurgie, unde profesează și în prezent. A fost, pe rând – ba și concomitent – și mai este, șef de secție, Președintele Consiliului de Administrație, cât și manager de spital (2017 – 2020).

Dl doctor Floroni are o familie frumoasă, cum s-ar spune: înfloritoare. Soția, Raluca, este profesoară de germană-engleză. Împreună au trei copii: Alex, 26 de ani, a absolvit o facultate de Biologie-Genetică-Cercetare (cu un doctorat în cercetare la München). Izabela, 25, este licențiată în Construcții civile și tocmai își face un masterat la Cluj. Și Fabian, 19 ani, se pregătește să devină IT-ist. Izabela/Iza a absolvit și un curs de actorie cu dna Maia Voronca – marea doamnă a teatrului lugojean (care și-a pus în ea mari speranțe și nu credea că va opta pentru un alt domeniu, aflat, în viziunea dumisale, la polul opus).  Iza lucrează online pentru Deutsche Bahn (și încă o firmă italiană), realizînd proiecte de infrastructură a căilor ferate.

Se spune, toată lumea „știe” că dl doctor este din Gladna Română; dar de acolo este numai tatăl, Alexandru. Iar în privința biografiei, putem spune că viața d-lui doctor Floroni a avut un traiect sinuos, purtându-i familia pe mai multe meleaguri – e drept, cu toate meleaguri bănățene. Bunica, născută la Nițchidorf (satul Hertei Müler), îl întâlnește pe bunicul la Nădrag. Iar părinții se cunosc și se stabilesc la Oțelu Roșu, unde se naște și dumnealui. Ca pasiuni, le putem menționa menționa  pe cele „bărbătești”, sport și muzică: îi place să joace fotbal și să asculte muzică de calitate.

Are acasă, pe Jabărului, o fermă de capre, care este în dezvoltare, fiindcă este pasionat de natură și de creșterea animalelor. Dar îi place să asculte – cum spuneam – un jazz de calitate sau un blues. Nu suntem siguri dacă ni se permite o glumă sau dacă gluma e bună. Se știe că muzica stimulează creșterea și dezvoltarea animalelor. Iar dl doctor este pasionat și de acestea, ca făcând parte din natura înconjurătoare: ca utilitate, iar nu doar de decor. Dovadă că prețuiește viața în toate manifestările ei, fiind și un om credincios.

Când preotul catolic, șeful parohiei sale, i-a spus (mai mult ca îndemn, decât sub formă de reproș) că ar fi de folos să frecventeze mai des biserica la care este membru, dl doctor i-a dat o replică memorabilă: „Eu nici nu încep și nici nu finalizez vreo operație fără să mă rog. Iar când vreun pacient mă întreabă ce șanse de supraviețuire are, îi arăt cu un deget în sus…” Iar dezlegarea primită de la păstorul său spiritual (care ar trebui să știe și câte gărzi are pe lună enoriașul său!) a fost următoarea: În situația aceasta, dom’ doctor, puteți să nu mai veniți deloc la biserică… Bineînțeles că recomandarea nu era asta, dar sfinția-sa a înțeles situația specială în care se află un medic, unul adevărat: el trebuie să trateze și sufletul în paralel – sau poate concomitent – cu trupul. Cu alte cuvinte, medicul este, într-un fel, ajutorul de nădejde al preotului.

Am fost curios să aflu de la dl Floroni cum a ajuns în contact cu politica și dacă preconizează, în situația că va câștiga Primăria, să-și poată practica în continuare profesia de medic chirurg. Prin anul 2021, nu la mult timp după înființarea partidului, un grup de prieteni i-a propus – iar apoi l-au convins – să preia președinția locală a Partidului (USR). Câteva propuneri onorabile i-au fost avansate și mai înainte (a fost „curtat” și de PSD), dar dl Doctor a motivat că, atâta timp cât este manager de instituție spitalicească, nu poate să intre efectiv în politică. Fiindcă n-ar putea fi eficient nici într-un domeniu, nici în celălalt.

Dar nu are de gând în niciun caz să-și abandoneze „meseria” sa nobilă. La ora actuală, se cam știe de către toți că dl doctor Erwin Floroni este candidatul USR pentru Primăria Lugojului. Rubrica noastră, desigur, este generală – în sensul că include pe orice lugojean care s-a remarcat în vreun domeniu oarecare. Iar dl Floroni s-a remarcat în primul rând în domeniul medicinei, fiind apreciat mai ales după întoarcerea din Germania (unde mulți credeau că a fost la specializare). La acest capitol, ne simțim datori cu o explicație: un fapt anecdotic, cu totul semnificativ. Când a vizitat alături de o familie prietenă – familia Nan – Biserica Baptistă „Harul”, pastorul bisericii, după cuvenitul salut, a adus un cuvânt de mulțumire pentru felul cum a fost tratată (și vindecată) mama sa de către doctorul Floroni. Un caz destul de greu – dacă nu disperat: a fost trimisă aici pentru că trebuia să-i fie amputat piciorul. Caz pe care dl doctor nu și-l mai amintește, fiindcă prin mâna sa, în cei 20 de ani de practică medicală la Lugoj,  au trecut sute și mii de bolnavi.

Vrând-nevrând, am ajuns să abordăm și capitolul esențial: cultura. Și am constatat că dl doctor Floroni nu este străin nici de acest capitol. Îi cunoaște bine pe oamenii de cultură din oraș și participă la toate lansările de carte ale prietenilor, uneori chiar și simpli cunoscuți. Și la alte mainfestări culturale, de la Casa Bredicenilor (care aparține de Bibliotecă), sau de la Teatrul Municipal. Are bune relații cu Ion Oprișor, președintele Cenaclului „Anotimpuri”, cu profesoara Ela Iakab, a cărei familie a avut – și încă are – nu doar simple tangențe cu Spitalul Municipal. (Menționăm că poeta-critic de poezie, cunoscută pe plan național, este favorita numărul unu pentru preluarea conducerii cenaclului lugojean.) Dar nu despre noi, poeții lugojeni este vorba aici, ci despre un maestru al bisturiului: chirurgia este și ea o artă. Și nici nu mai era nevoie de intervenția noastră jurnalistică – a echipei de „actuali” – pentru că un medic bun se recomandă singur, per se, prin performanțele profesionale. Vom vedea (poate) în curând care vor fi și performanțele sociale, civice ale unui om care toată viața sa s-a preocupat de viața în genere, viața atât de felurită și de Dumnezeu dăruită!