La mulți ani domnului prof. ing. Francisc-Constantin Boldea, fostul primar ales nedemis al Lugojului!

Astăzi, în sfânta duminică, Facebook, prieten statornic, ne-a transmis o informație: prof. ing. Francisc Boldea, fostul primar ales al Lugojului, dar nedemis, vreme de mai multe mandate, și-a sărbătorit ziua de naștere.

Numele său îmi revine de multe ori în gând, aflându-mă la volan sau parcurgând, per pedes, Lugojul, orașul fără flori. Blamat, injuriat chiar, defăimat de nepoți ajunși în capul mesei, Francisc, spre onoarea sa, s-a abținut să răspundă atacurilor. A stat liniștit, demn, în curtea casei sale, și a privit cu tristețe la procesul de continuă degradare a peisajului urban din orașul său natal.

Un lucru e certː nimeni nu poate nega calitatea sa de gospodar, de om care știe să-și măture, periodic, vorețul, să cosească iarba la nivelul solului, să planteze flori (lugojenii iubesc florile) și să cultive legume, o sfântă tradiție lăsată moștenire de vrednicii săi antecesori.

Cum să nu fii trist când foști adepți, pretinși prieteni, care-ți cântau în vremuri bune osanale, s-au transformat, cameleonic, în vocali detractori de serviciu. Amici pe care te bazai au continuat, în vremuri de restriște politică, să păstreze tăcerea, fără a interveni jurnalistic și a evalua moștenirea ta edilitară, iar alții, cu negreață în cerul gurii, gata să spurce frumoasele amintiri, s-au înregimentat, meschin, în noile sfere ale puterii locale, pentru eventuale foloase personale.

N-am făcut parte din cercul de apropiați ai primarului nedemis și nu m-am bucurat decât rareori de atenția sa. Fiind un sensibil cititor al presei locale, dl Boldea nu rămânea indiferent la tonul critic al unor articole și se străduia să îndrepte, atât cât era posibil, lucrurile.

În urmă cu 7 ani, fostul primar ales, dar, spre onoarea sa, nedemis, a înfăptuit un lucru unic în istoria culturală contemporană a Lugojului, dăruind urbei, micilor artiști, dar și marilor nume ale artei pe plan național și european prezente concertistic în cetatea lui Vidu (liberal pursânge în interbelic) două piane noi de concert.

Omul nu demola, nu desființa, ci identifica prilejuri de a dărui lucruri de preț orașului muzicii. Am rămas neplăcut surprins, la vremea respectivă, la lipsa de reacție a unor personaje propulsate partinic în diferite funcții din cultură și chiar i-am reproșat edilului tăcerea subalternilor, care aveau datoria să consemneze epocalul eveniment.

Ca în atâtea alte cazuri, a devenit aproape o axiomă că în funcțiile de decizie trebuie să fie numiți soldați cu carnet de partid, zeloși cotizanți. Un edil inteligent, chiar dacă plătește tribut partidului ce l-a propulsat și îi oferă suport, trebuie să pună însă preț și pe vocea unor consilieri, prieteni sau sfătuitori din afara spectrului politic.

Apoi, chiar dacă e aproape imposibil, e imperios necesar să te detașezi de firmele de casă impuse în realizarea unor obiective edilitare. În caz contrar, apar lucrări de mântuială, unele ocolind legislația, care nu au decât rolul de a rotunji conturile unei firme recomandate de greii partidului de la centru.

Un alt moment deosebit, chiar luminos, mi-a rămas fixat în memorie. Modul în care sărbătoritul nostru a reușit să organizeze, în calitate de manager, celebrarea maestrului György Kurtág cu prilejul istoricei sale vizite, în 2008, în orașul natal.

O organizare ireproșabilă, excepțională chiar, fastuoasă, cu multă imaginație, făcută cu deplina conștiință că cel omagiat, lugojean, era un geniu al muzicii universale. Să amintim și conlucrarea primarului epocii, Marius Martinescu, care a achiesat aproape instantaneu, cu entuziasm, la solicitările noastre de a oferi sprijin logistic în optima desfășurare a evenimentelor.

Maestrului urma să i se decerneze, în sala profesorală a liceului „Brediceanu”, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din Capitală (stafful universității bucureștene s-a deplasat, în acest scop, la Lugoj!), iar în sala de consiliu a Primăriei, titlul de Cetățean de Onoare al Lugojului.

Orice om are în viață, inevitabil, suișuri și coborâșuri. În cazul dlui Boldea, lucrurile bune par să depășească, într-o statistică, nerealizările. Oamenii sunt schimbători, ingrați, mulți lipsiți de simțul onoarei și al echilibrului.

Ne amintim cu câtă determinare au sărit unii indivizi, ca vulturii pleșuvi, într-o anumită etapă istorică, asupra fostului primar, care fusese membru al unui așa-numit „partid ciumat”.

Unele specimene, încurajate de la centru, își inscripționaseră numerele autoturismelor personale cu simboluri care sugerau oferirea de servicii sexuale neortodoxe („muie”), lansându-se într-o nemaiîntâlnită campanie de denigrare.

Astăzi, spiritele s-au liniștit, iar barosanii celor două partide, aparent neconciliante, stau la masă la un caragialesc mic, udat cu o neaoșă halbă, pupând Piața Independenței. Bravos, națiune! Halal să-ți fie!

La mulți ani cu sănătate fostului primar ales nedemis! Cele bune să se-adune, cele rele să se spele!

Constantin-T. STAN