Așezări din Țara Făgetului (XXXVIII): Jupâneşti

Jupâneşti, vatră de olari, se află aşezat la poalele Munţilor Poiana Ruscă, pe valea Vădanei care îşi adună apele din zeci de izvoare limpezi şi reci. Numele este de origine slavă și amintește de existența unor jupani (cnezi) locali. Se învecinează la nord cu Brănești, la sud cu Zolt, la sud-est cu Baloșești și Tomești și la nord-et Românești.

Situat la  12 km spre răsărit de Făget, satul Jupâneşti este atestat documentar la 8 decembrie 1506, când regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Icuș, inclusiv satul Zwpanesth/Jupânești.

În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg, cetatea Hunedoara și domeniul aparținător din care făcea parte și satul Swpanesth. La 1596 Sigismund Báthory îl donează lui Ştefan Iosika, iar peste trei ani ajunge în stăpânirea lui Sigismund Sarmasaghi.

De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată și în alte forme: 1514-1516 Swpanesth, 1548 Supanesth, 1596 Suponiest, 1554-1579 Zupinişt, 1599 Suponest, 1717 Subuneste, 1808 pagus Zsupunesty vel Supunesti, Xupanesti, 1828, 1851 Zsupunyest, 1913 Zsupánfalva.

În anul 1554 Jupâneştiul făcea parte din nahia Margina și avea 18 case, în 1569, 13 case, în 1579, 9 case, în 1717, 10 case și în 1776, 62 case. În anul 1869 avea 66 case și 321 locuitori, din care 318 români; în 1880 avea 68 de case și 305 locuitori, toți români; în 1900 avea 65 de case și 232 locuitori, toți români; în 1910 avea 73 de case și 339 locuitori, toți români; în 1930 avea 345 locuitori, din care 343 români; în 1992 avea 223 locuitori, din care 222 români; în 2002 avea 217 locuitori, toți români; în 2011 avea 188 locuitori, din care 179 români.

Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul/nahia Icuș/Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul cercual Tomești, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), din nou plasa Margina (1939-1950).

Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului, face parte din comuna Tomești alături de satele Baloșești, Luncani, Românești și Tomești, raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 din raionul Făget, comuna Bătești.

Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar satul Jurpânești este arondat comunei Făget (din 1994 orașul Făget), împreună cu localitatea Făget – reședință de comună, precum și cu satele Bătești, Begheiu Mic, Bichigi, Brănești, Bunea Mare, Bunea Mică, Colonia Mică, Povergina și Temerești, din județul Timiș.

Olăritul, unul dintre vechile meşteşuguri bănăţene, s-a practicat în mai multe localităţi din Ţara Făgetului: Jupâneşti, Făget, Temereşti, Răchita, Baloşeşti, Breazova etc.

Din anul 1980, la Jupâneşti se organizează un târg anual al olarilor şi o manifestare cultural-artistică „Vatră de olari”.

Biserica monument istoric a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar actuala biserică după anul 1990. Prima școală confesională a fost menționată în anul școlar 1834/1835.

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!