Așezări din Țara Făgetului (XXII): Crivina de Sus

Se situează în extremitatea de est a judeţului Timiş, pe malul drept al cursului superior al Begăi, la 4 km est de Pietroasa, reședința comunei și la 26 km de Făget. Se învecinează la est cu Pietroasa, la sud cu Poieni, la est și nord cu județul Hunedoara.

Este atestată documentar la 8 decembrie 1506, când regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Icuș, inclusiv Crivina de Sus. În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg, cetatea Hunedoara și domeniul aparținător din care făcea parte și acest sat.

Un document din anul 1512 consemnează 11 iobagi în Also Kryvyna (Crivina de Sus) și un iobag în Felso Kryvyna (Crivina de Jos). La 24 mai 1597 principele Sigismund Báthory donează cetatea Margina împreună cu posesiunile sale, printre care era și Crivina de Sus, lui Ştefan Török.

În diplomă se menționează că aceste posesiuni au aparținut familiei Török și înaintea ocupației turcești. Gabriel Báthory la 26 mai 1612 donează din nou Ecaterinei Török cetatea Margina și posesiunile aparținătoare, iar la 1617 Ştefan Török le zălăgește lui Gabriel Bethlen.

Murind Ştefan Török fără urmași de sex masculin, Gabriel Bethlen la 3 martie 1620 îi donează posesiunile lui Ștefan Bethlen.

De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1506 Krywyna Felsew, 1514-1516 Also-Kry-wyna, Felso-Krywyna, 1612 pred. Krivina, 1617 Krinnia, 1717 Krivina, 1828 Krivina, 1913 Felso-Krivina.

În anul 1554 Crivina avea 16 de case, în 1569, 16 case, în 1579, 7 case, în 1717 avea 10 case și în 1776, 48 case. În anul 1869 avea 81 case și 357 locuitori, toți români; în 1880 avea 76 case și 328 locuitori, din care 327 români; în 1900 avea 77 case și 367 locuitori, din care 360 români; în 1910 avea 74 case și 366 locuitori, din care 329 români; în 1930 avea 309 locuitori, din care 306 români; în 1992 avea 233 locuitori, din care 229 români; în 2002 avea 230 locuitori, din care 229 români; în 2011 avea 213 locuitori, din care 208. Dacă în 1780 din totalul populației din Crivina de Sus 73,6% erau iobagi, iar 26,4% erau jeleri, în 1828 iobagii reprezentau 85%, jelerii 12,7%, iar meșteșugarii și comercianții 2,3%.

Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul Icuș/Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul cercual Curtea, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), din nou plasa Margina (1939-1950. Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului face parte din comuna Pietroasa, raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 din raionului Făget.

Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar Crivina de Sus face parte din comuna Pietroasa, județul Timiș, situație care se menține și astăzi.

Conform tradiției locale, înainte de actuala biserică a existat alta, tot de lemn, demolată pentru a fi așezată, pe același loc, actuala biserică, adusă de la Ilia (jud. Hunedoara), pe malul Mureșului și transportată cu plutele până la Valea Mare-Căpâlnaș, și de aici cu care trase de boi până la Crivina de Sus.

Biserica de lemn monument istoric este singura datată prin inscripţie în secolul al XVII-lea, mai precis la 8 februarie 1676. În anii 1774-1776, Crivina de Sus era afiliată școlii de centru de la Curtea.

Distanța dintre cele două localități, precum și formele de relief au împiedicat pe copiii de vârstă școlară să se ducă la Curtea, mai ales că, pe atunci, cursurile s-au ținut și înainte de masă și după masă, cu o pauză între ele de 3-4 ore, în funcție de grupa căreia aparțineau școlarii.

De aceste impedimente a ținut seama restructurarea rețelei școlare în 1785, când Crivina a fost propusă a deveni școală de centru, având ca filii Poieni, Pietroasa și Fărășești.

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!