Așezări din Țara Făgetului (XLVII): Ohaba Lungă

Ohaba Lungă, centrul administrativ al comunei cu acelaşi nume, se situează în nord-estul judeţului Timiş, în zona de tranziţie de la câmpia Begăi la Dealurile Lipovei, la circa 28 km de orașul Făget. Localitatea se învecinează la nord-est cu Dubeşti, la vest cu Topla, la sud-vest cu Ierşnic, la sud cu Cladova, la sud-vest cu Lăpuşnic, la vest cu Dobreşti şi la nord-vest cu Ohaba Română.

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1440, când este consemnat oiconimul Ohabieza, ceea ce presupune existența unei moșii ereditare, scutită de taxe. În perioada 1597-1620 apare sub denumirea de Oláh-Ohaba (Ohaba Română), sugerându-se că este o așezare cu o populație majoritară românească.

Într-adevăr, localitatea Ohabicza este menţionată într-un document din 30 decembrie 1440 prin care Capitlul bisericii din Buda, la porunca Vladislav I al Ungeriei, i-a pus pe fraţii Mihail şi Ioan Országh de Guth în stăpânirea cetăţii şi a domeniului Şoimoş din comitatul Arad, confiscate de la Ladislau Hagymási de Beregsău, dar editorii documentului consideră că este vorba de Ohaba Română.

La 13 mai 1444 Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, hotărăşte trecerea mai multor nobili şi proprietari români împreună cu 49 de moşii şi părţi de moşie din pertinenţele cetăţii Jdioara sub autoritatea scaunului de judecată de la Caransebeş, printre care figurează și Ohaba Lungă, Ohaba Română și Nevrincea.

La 1447 era proprietatea lui Nicolae Banfy, din comitatul Arad, apoi se perindă pe la mai mulți proprietari din comitatele Timiș și Hunedoara. La 8 decembrie 1506, regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Mănăștiur, inclusiv Ohaba Lungă.

La 5 ianuarie 1597, principele Sigismund Báthori a răsplătit serviciile credincioase ale nobililor Ladislau, Nicolae, Petru și Ioan Tivadar din Caransebeș, prin conferirea în întregime a posesiilor Ohaba și Cladova, dar peste trei luni același principe le donează lui Ștefan Török. La 13 iunie 1602 Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, îi dăruieşte lui Andrei Barcsai de Bârcea Mare, consilier princiar şi ban al Caransebeşului şi Lugojului, precum şi căpitan al cetăţii şi garnizoanei de la Lipova, întregul târg Vărădia de Mureş și mai multe moșii, printre care figurau și Ohaba Lungă, Ohaba Română și Sărăzani.

În 1612 Ohaba Lungă a fost dată de Gabriel Báthori lui Katalin Török, peste cinci ani a fost ipotecată de Ștefan Török lui Gabriel Bethlen, iar în anul 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei a donat-o lui Ștefan Bethlen.

De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1440, 1477 Ohaba, 1554-1579 Dolna Ohaba, 1690-700 Ohaba, 1717 Hoaba, 1810 Ohaba-Lunga alias Ohaba Rurnunyaszka 1828, 1851 Ohaba Rumunyast, 1913 Hosszuszabadi.

În anul 1554 Ohaba Lungă avea 8 case impozabile, în 1569, 10 case, în 1579, 7 case, în 1717, 10 case și în 1776, 20 case. În anul 1869 avea 96 case și 457 locuitori, din care 421 români, în 1880 avea 79 case și 307 locuitori, din care 305 români; în 1900 avea 86 case și 428 locuitori, din care 397 români; în 1910 avea 131 case și 609 locuitori, din care 461 români; în 1930 avea 540 locuitori, din care 485 români; în 1992 avea 402 locuitori, din care 366 români; în 2002 avea 533 locuitori, din care 529 români; în 2011 avea 416 locuitori, din care 383 români.

Din punct de vedere administrativ, în sec. XV-XVI făcea parte din districtul Sugea, apoi Mănăștiur, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făget, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Lunca, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Bega.

Începând cu anul 1919 este comună arondată secretariatului cercual Bethausen (Bethlenhaza), plasa Begheiu, județul Caraș-Severin, iar după împărțirea județului Caraș-Severin în județele Caraș și Severin, este comună în județul Severin, plasa Balinț. În anul 1942 este sat al comunei Dubești, din plasa Balinț, iar în anul 1950, după aplicarea legii de împărțire administrativ-teritorială a țării în raioane și regiuni, se reînființează comuna Ohaba Lungă în raionul Lugoj, având arondate satele Dubești, Ierșnic, Ohaba Română și Ohaba Lungă – reședință de comună, iar după înființarea raionului Făget în anul 1952, este arondată acestui raion alături de celelalte sate ale comunei. Din anul 1968 este comună a județului Timiș, având aceleași sate componente, situație care se menține și astăzi.

Prima biserică este menționată la 1800, a doua la 1889, iar biserica actuală 1938. În 1774 copiii din Ohaba Lungă învățau la școala confesională din Ohaba Română, în 1785 la școala de centru din Dubești, iar din anul școlar

1801/1802 la școala din localitate.