Actanții vieții culturale lugojene au dialogat cu… activitățile toamnei 2023

Nicolae SILADE

Prima ediție a dialogurilor culturale [cu și despre (sic!) activitățile toamnei 2023], găzduită de Casa de Cultură a Municipiului Lugoj, a fost moderată de profesoara de limba română Simona Avram, membră în gașca experților care au aprobat proiectele culturale din acest an, care au sărăcit bugetul local cu suma de 2.298.865 de lei.

Trebuia să fie o masă rotundă cu „actanți ai vieții culturale lugojene”, dar cum masa a lipsit, pentru că nu s-a găsit una rotundă, organizatoarea dialogurilor, Casa de Cultură a Municipiului Lugoj, a aranjat un cerc de scaune, pe care urma să se așeze „foarte, foarte multă lume”, conform așteptărilor profesoarei de limba română Simona Avram.

(În paranteză, vreau să spun că pe acele scaune, nu le-am numărat, dar nu erau mai mult de 16, am pus câte un exemplar din cel mai recent număr al revistei Actualitatea literară, ca să văd câți dintre „actanții vieții culturale lugojene” sunt interesați de cultură. Unii s-au așezat pur și simplu cu fundul pe revistă, alții doar au răsfoit-o și au lăsat-o pe spătarul scaunului, dar pe cei care au luat-o acasă i-am putut număra pe degetele de la o mână).

Și profesoara de limba română Simona Avram a început dialogurile culturale cu următoarea propoziție: „Începem ca să putem continua”.

Iar această primă ediție trebuia să cuprindă informații despre evenimentele cultural-artistice ale toamnei 2023, dar și schimburi de idei și impresii culturale.

În realitate, a cuprins informații doar despre evenimentele cultural-artistice ale lunii septembrie, pentru că agenda culturală a Casei de Cultură a Municipiului Lugoj pentru toamna 2023 nu e nici finalizată, nici aprobată.

Iar ceilalți „actanți ai vieții culturale lugojene” au vorbit despre ideile lor de proiecte, care se întind fie până la 15 ianuarie, fie până la 8 martie 2024 (de Ziua Femeii adică), fie până hăt departe, în… anul 2030.

Și când au vorbit actanții ăștia despre proiecte până în 2030, mi-am amintit de cincinalele și visele lui Ceaușescu cu România pe drumuri, pardon, pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate.

Mi-am amintit și de limba de lemn folosită de propagandiștii fostului regim. Și m-am întrebat unde anume au învățat-o activiștii de azi (tineri, de altfel): în școala noastră românească sau au moștenit-o de la părinții și bunicii lor, membri de partid pe vremuri?

Diferența între cei de ieri și cei de azi constă doar în faptul că „actanții” de azi vor să pună până în 2030 Lugojul pe harta culturală a Europei, când Lugojul nu mai figurează nici pe harta culturală a județului, darmite a României.

Dar orice se poate, când e vorba de bani, păreau a spune (și a crede) cei ce visează cu ochii deschiși la accesarea de fonduri europene. Probabil pentru că fondurile alocate de la bugetul local (mult prea generoase, în acest an) nu le mai ajung.

Bănuiesc însă că doriți să știți cine sunt „actanții vieții culturale lugojene”. Iată-i, cu nume și prenume:

♦ Ilie Cosmin Petrovici, directorul Casei de Cultură a Municipiului Lugoj;

♦ Tudor Trăilă, de la Casa de Cultură a Municipiului Lugoj;

♦ Ion Oprișor, de la Casa de Cultură a Municipiului Lugoj;

♦ Daniela Marcu, de la Casa de Cultură a Municipiului Lugoj;

♦ Cristi Vecerdea Criv, de la Centrul Militar Lugoj;

♦ Silviu Nopcea, pictor, de la Galeria Pro Arte Lugoj;

♦ DJ Silviu, de la DJs Sound Team;

♦ Alexandru Cristian, de la Asociația Culturală TU și EU;

♦ Ivan Bloch, de la Comunitatea Evreilor Lugoj.

În rest, doar presă. Pentru că, dacă presă nu e, nimic e.

Acum că ați văzut care au fost „actanții vieții culturale lugojene”, crema culturii locale, trebuie să vă mai spun că au mai fost două domnișoare de la niște ONG-uri din Timișoara, care au participat online, pe un laptop.

Probabil pentru că fondurile alocate în acest an de către municipalitatea lugojeană pentru proiectele lor nu au fost suficiente încât să le permită o deplasare la Lugoj.

Și a mai fost, era să uit, administratorul public al municipiului Lugoj, Anca Micșa Oprea, City Manager la Primăria Municipiului Lugoj, co-președinte Reper Timiș (că aici nu se face cultură politică, aici se face politica culturii) și membră în gașca experților care au aprobat proiectele culturale din acest an, care au sărăcit bugetul local cu suma de 2.298.865 de lei.

P.S.1: Cititorii noștri, care sunt mai inteligenți decât noi, au observat, desigur, că Lugojul nu mai are oameni de cultură, are doar „actanți culturali”, care se așează cu fundul pe cultură.

P.S.2: Anunțul Casei de Cultură a Municipiului Lugoj (coordonată de Ilie Cosmin Petrovici, de profesie inginer, fost șef birou comercial la Primăria Timișoara) mai preciza că instituția va fi gazda „unei serii de dialoguri între organizatorii și iubitorii de cultură cu scopul de a detalia evenimentele viitoare și nevoile culturale ale lugojenilor”.

Ce avem de adăugat aici? Că pe organizatorii de cultură (sic!) îi cunoaștem și îi cunoașteți, dar pe iubitorii de cultură nu i-am văzut deloc. Să fie oare din cauză că și profitorii de cultură tot iubitori de cultură se cheamă?

Dar e bine că ei cunosc nevoile culturale ale lugojenilor, chiar dacă sunt din Timișoara, sau poate tocmai de aceea, adică: „Beer Fest” (381.000 de lei),  Ruga Lugojeană  (307.470 de lei), Festivalul  „Podul de Fier” (253.681 de lei), „Orașul Jazz” (244.800 de lei), adică 1.186.951 de lei, mai mult de jumătate din suma totală a proiectelor culturale, adică 2.298.865 de lei din banii lugojenilor.

Nu ar trebui să uităm acest lucru, nu ar trebui să uităm aceste sume. Pentru că sunt luate din buzunarul nostru. În numele culturii!