Un deziderat stringent: Corul „Ion Vidu” redivivus!

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Constantin-T. STAN

Modelele și obiceiurile (vestimentare, alimentare, comportamentale), mentalitățile vin și trec ca valurile, rămânând, uneori, doar repere într-o banală, stereotipă cronologie istorică. Unele lasă urme mai adânci, fiind preluate, total sau parțial, cu o anumită ciclicitate, de alte generații, însă altele rămân acoperite de colbul uitării, netrezind interes sau emoții în rândul contemporanilor. În artă (muzică, pictură, literatură), numeroase creații au fost trecute la index, simple note de subsol într-o așa-numită categorie a lucrărilor minore.

Există compozitori care au rămas vii în conștiința melomanilor printr-o singură lucrare, având șansa ca creația lor să trezească interesul unui mare interpret care să o promoveze pe importante scene de concert. E cazul lui Ottokar Novacek (1866, Biserica Albă – 1900), pe care George Enescu l-a nemurit cu geniala sa interpretare (Perpetuum mobile) pe importante scene de concert europene, dar și la Timișoara (în 1921, cu prilejul primului său recital în Banat), și al lui Ioan Scărlătescu (1872-1922), prezent constant pe afișele de concert cu o singură creație: Bagatelă în caracter popular românesc. Lucrarea, dedicată Orfeului moldav, a fost interpretată la Lugoj, de Enescu, în 1927 și 1943, dar și la Oravița în 1931.

O soartă similară au și creațiile corale. Dintre opusurile pleiadei compozitorilor bănățeni care s-au afirmat în secolul XIX și prima jumătate al celui următor au rămas nealterate ca prospețime și savoare a mesajului doar câteva. Ioan Vidu, prin geniala sa simplitate (un Brâncuși al artei corale) ne transmite încă, emoționându-ne, sensibilitatea și vraja mesajului său unionist din Preste deal, Sabin Drăgoi și Nicolae Ursu, încă actuali (muzica lor trezește interesul auditoriului), par să reziste timpului. În schimb, alți creatori și compozițiile lor au devenit piese de muzeu, fișe pentru o istorie a muzicii la secțiunea nume minore.

La fel s-a întâmplat și cu ansamblurile corale. La instaurarea regimului comunist existau decidenți politici, intelectuali rătăciți într-o mare de proletari cominterniști (avocatul Petru Groza e un clasic exemplu), care știau să aprecieze autenticele valori culturale. E o explicație pentru protejarea Corului din Chizătău, pol al muzicii corale românești, din evidente rațiuni propagandistice, care și-a continuat activitatea sub bagheta unor maeștri (Nicolae Ursu, Diodor Nicoară).

Asemenea decidenți, dar și funcționărimea pusă în slujba noilor deziderate politice s-au strecurat în cotidian și în vremuri tulburi, menținând, cu greu, un anumit echilibru între valoare și maculatură. Mai nou, în epoca postdecembristă, constatăm cu surprindere că suntem agresați, în mod nefiresc într-o perioadă în care clamăm spiritul democratic, de o armată de amatori (cu un mai mic sau mai mare rol decizional), care nu cunosc lucruri elementare din istoria culturală națională sau a urbei. Or, unde nu există cunoaștere nu pot exista iubire, spirit de sacrificiu, altruism și apetență pentru valorile culturale și, implicit, promovarea spiritului identitar.

A venit vremea scadenței, interesul pentru creația corală s-a disipat, au proliferat și s-au amplificat noile tendințe și curente, iar tinerii, lipsiți de o elementară educație muzicală în școli, au urmat alte căi. Atmosfera s-a degradat, iar astăzi prea puțini sunt aceia care regretă și doresc reînvierea unor secvențe din vremurile de altădată. Trăim din amintiri, consemnate în studii și volume de istoria muzicii (care, în general, zac în arhive și biblioteci) sau vii doar în memoria bătrânilor înțelepți ai satelor și orașelor, dar care puse în practică (concerte, recitaluri, festivaluri) trezesc un interes minor. Pe de altă parte, e firesc ca lucrurile profunde, care presupun instruire, educație și cultură, să nu fie la îndemâna oricărui muritor. E datoria intelectualilor, a dascălilor de vocație, să formeze un public tânăr avizat.

Constatăm, cu regret, o situație similară și în privința bisecularei corale „Ion Vidu”, cea mai veche alcătuire vocală de gen din istoria muzicii românești și cea sud-est europeană. Absența educației muzicale din curricula gimnazială și liceală (formal, există un număr restrâns de ore) a lăsat cicatrici. După o etapă intermediară, în care marele cor lugojean, ce număra, prin anii ’80, 70-80 de membri, reușea să impresioneze, urmașii legendarei corale au ajuns să apară în fața exigentului public lugojean cu un ridicol efectiv de 22-25 de coriști.

Astăzi, se pare că nu mai există dorința renașterii vremurilor de altădată. În primul rând, din partea vechilor coriști și a melomanilor, lipsiți de reacție, placizi, împăcați parcă cu ideea că s-a terminat definitiv un capitol din istoria culturală a Lugojului. În cele patru decenii ale activității mele ca tenor în slujba corului și a orașului (dar și ca autor al unei monografii), în orice colț din țară unde efectuam turnee concertistice numele coralei era, invariabil, asociat cu cel al numelui orașului, iubitul nostru Lugoj. Rostind numele lui Vidu, era ca și cum ai fi spus Lugoj, dar și viceversa.

Lugojul are un primar tânăr, titrat, ambițios, energic, capabil de performanțe. Corul orașului e o instituție fundamentală care trebuie reformată, dar în cel mai scurt timp, prin organizarea unei mese rotunde la care să participe specialiști autentici în domeniu (am lansat o propunere similară, în urmă cu câțiva ani, reprezentanților vechii administrații, dar îndemnurile mele au sunat, cum se spune, la urechea surdului): numirea cu celeritate a unui dirijor (tânăr, cu calificare academică), elaborarea unui statut, a unei structuri repertoriale, inițierea unui proces complex de selecție și reluarea repetițiilor. Lumea bună a muzicii românești, dar și reprezentanții unor selecte cercuri muzicale europene (care doresc să adreseze invitații festivaliere corului, etalon al artei interpretative corale românești) așteaptă un semn de viață.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.