Păcat că a fost doar un film: „Lugoj, Florența Banatului”

Nicolae SILADE 

Când am primit invitația la filmul „Lugoj, Florența Banatului”, m-a învăluit brusc un nor de nostalgie grea, prin care nu mai răzbăteau decât imaginile sâcâitoare ale realității de azi, cu șantierul părăsit din centru, cu ștrandul în paragină și ruinele de pe insulă, cu gropile și mizeria din oraș, cu utilajele care lucrează zi și noapte în incinta fostei fabrici Textila de pe Buziașului, despre care administrația locală nu mai spune nimic.

[Vă reamintim că în ședința Consiliului Local Lugoj din 7 iulie 2021, Primăria Lugoj a primit din partea consilierilor locali acordul de principiu pentru a achiziționa terenul și clădirile fostei Întreprinderi Textila Lugoj (ITL) de pe strada Buziașului]. Dar chestiunea asta este dintr-un alt film, mult mai interesant.

În ceea ce privește premiera filmului „Lugoj, Florența Banatului”, de Vasile Bogdan și Grațian Gâldău, care a avut loc miercuri, 14 decembrie 2022, inițial am regretat că nu am putut participa, dar mai apoi m-am resemnat, considerând că mi-aș fi făcut doar inimă rea privind acele cadre cu «Lugojul de ieri, astăzi și mâine, în alb-negru și culoare, despre visare și viața de zi cu zi a oamenilor harnici dintr-un oraș pe care Nicolae Iorga l-a numit „Florența Banatului” și care a rămas în timp o oază de liniște, lumină și demnitate», după cum au descris realizatorii primul episod al acestui film.

Aș fi fost încântat timp de 45 de minute, cât a durat proiecția, dar apoi aș fi revenit și mai dezamăgit în realitatea înconjurătoare, și poate și mai revoltat că azi nu se mai construiește nimic în oraș, ci doar se ruinează și se cumpără ruine.

Poate că și din acest motiv realizatorii filmului nu au ales pentru premieră, cum ar fi fost firesc, Cinematograful Bela Lugosi, ci sala Teatrului Municipal „Traian Grozăvescu”. Cum să ieși, după un film cu un oraș de vis, taman în centrul ăla lăsat de izbeliște?!

E clar că orașul nu mai e, nu va mai fi cum a fost, dar să arate măcar ca un sat bine îngrijit și gospodărit. Sunt sigur că, la fel ca noi, gândesc majoritatea lugojenilor.

Iată ce scrie, spre exemplu, Gabriel Kiss, care a încercat să realizeze câteva fotografii frumoase cu orașul și să le posteze pe Facebook:

„Luminițe de Crăciun! În parc și pe pod. Ar trebui să aducă bucurie, și totuși. Când merg în oraș e totul atât de trist. Predomină negrul, bezna, întunericul, în 2022. Am pus niște „filtre stea” să pară mai vesel, am adăugat luminozitate, dar realitatea nu o pot scoate din imagine. Beznă, tristețea unui oraș cultural apus, prăbușit. Noapte bună, Lugoj! Să îți dea Bunul Dumnezeu odată, cândva, un răsărit luminos în care să ne putem bucura din nou și să îți putem admira frumusețea!”.

Nu ne rămâne decât să sperăm că Dumnezeu l-a auzit pe lugojeanul nostru.