Lugojul, capitală europeană a culturii…

În sincronie cu Timișoara, capitala culturală a Banatului și a Europei, lugojenii și-au etalat, în weekend de mai, disponibilitățile culturale, cu gândul, poate, la viitoare provocări festivaliere, care să propulseze orașul lui Filaret Barbu în concertul marilor capitale culturale europene.

Edilii, mobilizați și implicați, au pregătit decorul și logistica într-o piață emblemă, un dar al unui mecena de pioasă aducere-aminte, Josif Constantin Drăgan, magistru și istoric dedicat matricei sale spirituale.

Verdele crud al gazonului, tuns englezește, simfonia florală, zâmbitoare și tentantă (flori răsădite în rondurile măiestrit și imaginativ concepute sau aranjate, provizoriu, în ghivece), au oferit un spațiu privilegiat pentru talentele orașului, adevărați purtători de cuvânt ai tradițiilor culturale locale, un loc de relaxare pentru un public educat.

Diversitatea a fost impresionantă, implicând copii și tineri din varii generații, cu preocupări din sfera muzicii clasice (am reținut evoluția pianiștilor Patricia Roșca, un produs al casei, școlită în prezent în urbea Bucureștilor, unde poartă bunul renume al orașului muzicii, și Ducu Berceanu), dar și a muzicii noi (trupa „Springtime”, alcătuită din Alexandru Ivănescu, Cristian Vețan, Andrei Mezei și Csilla György, o vocalistă cu un potențial remarcabil).

Într-o cromatică de bun gust, vivace și tonifiantă, care a conferit antren primei ediții a Festivalului „Simfonia florilor” (inspirată denumire, într-un oraș protejat de zeița Flora!), publicul, numeros, atras și  cucerit de inedit și numele sonore ale participanților, a asistat, fascinat, la numere de magie, expoziții de artă grafică, secvențe corale întreținute de tineri interpreți și, momente care fac trimitere la o veche tradiție lugojeană, teatru pentru copii.

Grație Asociației CREAS, publicului i-a fost oferit, ca dar, o expresie dramaturgică a basmului Frumoasa din pădurea adormită. Gândul ne-a purtat, duios, la imaginea Elenei Dobrin, promotoare a teatrului pentru copii la sfârșitul secolului XIX, fondatoarea unei Societăți a Domnișoarelor Române din Lugoj, unde, în programele seratelor literar-artistice, erau cuprinse recitări, lecturi, concerte instrumentale și vocale. Ar fi benefică, pe viitor, evocarea numelor unor personalități locale, care și-au adus aportul la promovarea culturală a municipiului de pe malurile Timișului.

Au răsunat și acordurile unei bande militare (gândul ne-a purtat la fosta orchestră a Garnizoanei Lugoj, desființată cu mulți ani în urmă, partenera revolutei Orchestre Simfonice), care ar trebui să fie nelipsită din atmosfera unor evenimente viitoare.

Puncte culminante, adevărate climaxuri artistice, evoluția eclatantă a coralei care poartă numele „doinitorului Marii Uniri” (cum l-am alintat într-un volum),  Corul de Cameră „Ioan Vidu”, închinată, chiar dacă tardiv, Învierii Mântuitorului, și secvențele din opereta Ana Lugojana, interpretate de un grup de soliști timișoreni, acompaniați de un grup instrumental de la Opera Română din Timișoara, orașul florilor. După o regretabilă stagnare a activității, indusă de efectele pandemiei, dar și ca urmare a unor probleme organizatorice după demiterea maestrului dr. Lucian Onița, corala pare a-și fi regăsit suflul și cadența, fiind pregătită să reprezinte Lugojul, ca un autentic și veridic ambasador, la marile praznice festivaliere internaționale.

Într-o primă etapă, așteptăm cu speranță organizarea unei noi ediții a Festivalului „Ioan Vidu” și, de ce nu, a celei de-a V-a ediții a Zilei George Enescu, întâistătătorul muzicii românești, prezent concertistic la Lugoj în zece rânduri. Ne dorim, pe viitor, o orchestră simfonică a Lugojului (reînființarea Societății Filarmonice) și colaborarea cu numeroșii soliști de operă lugojeni. În privința coralei, lucrurile pot rămâne în actuala conjunctură. Aidoma sportului, și în muzică, indiferent de toposul din care provine, un muzician poate reprezenta cu cinste, dăruire și competență Lugojul. Câte voleibaliste din echipa campioană a Lugojului sunt lugojence? (iar exemplele, edificatoare, pot continua).

„Prin noi înșine!” a fost deviza care pare a fi fost sugerată de managerii evenimentului. Cu un pregnant iz liberal (care consonează cu cromatica actualilor edili, tineri, ambițioși și performanți), deviza-slogan îndeamnă la realizarea unor performanțe (culturale în cazul nostru) prin propriile forțe.

Așteptăm, sub același deziderat, evenimente similare, cu consilierea unor specialiști în domeniu, care să confere profesionalism și anvergură națională și, poate, internațională.

Constantin-T. STAN