La ce-i folosește chelului tichia de mărgăritar? [Un editorial de Dan Timaru]

Timp de trei zile, la Lugoj s-a desfășurat Festivalul Simfonia Florilor, un eveniment artistic care a prezentat publicului lugojean aranjamente florale, spectacole, concerte, magie, jonglerii, ateliere tematice și diverse expoziții. A fost cel mai important eveniment al primăverii, organizat de Casa de Cultură Lugoj.

Desigur că florile cu parfumul, culoarea și gingășia lor sunt o simfonie a naturii, așa că despre flori putem vorbi numai de bine. În schimb, despre eveniment cred că ar fi fost mai nimerit dacă s-ar fi numit „Simfonia Las’ că-i bine și așa!”.

Este adevărat că floriștii au creat pe alocuri tablouri florale de excepție, dar restul a fost un ghiveci cu… ghivece, iar eu nu pot considera că la Lugoj am asistat la ceea ce înseamnă în adevăratul sens al cuvântului o simfonie a florilor.

Dacă nu ai un termen de comparație, poți fi impresionat de cele văzute în buricul târgului de la Lugoj, dar dacă ai participat la alte evenimente pe aceeași temă, care s-au desfășurat la vecinii noștri de la Timișoara sau Reșița, ca să nu mai zic de cele din Europa, ai înțelege nemulțumirea mea.

Chiar dacă în zona de expunere a aranjamentelor florale a fost asigurat un ambient muzical de excepție, după un concept inedit, restul a fost doar un pretext de a ne etala atelierele gastronomice pentru că, dacă papa nu e, nimic nu e!, și dacă floarea nu miroase a langoș sau a mititei ăla nu e festival. 

Trebuie să recunosc că locația a fost bine aleasă, conform zicerii „în față gardul, iar în spate leopardul”.  Nu cred că vă puteți imagina cam cum ar fi arătat acest eveniment dacă s-ar fi organizat în spatele primăriei, în așa-zisul orășel al copiilor?

Dar mai sunt și alte locații centrale. La numai câțiva zeci de metri, pe Podul de Fier, se cască niște gropi în carosabil, unde, dacă nu avem bani să le astupăm, putem planta flori. Ca să nu mai zic ce simfonie a florilor puteam face pe terenul agricol proaspăt desțelenit de lângă Ceasul Electric.

Revitalizarea vieții culturale, celebrarea frumosului, promovarea unui stil de viață responsabil față de mediul înconjurător și implicarea locuitorilor în activități, cum ar fi această sărbătoare a florilor și a muzicii, este desigur necesară, dar când se cheltuiesc sute de mii de lei într-un oraș plin de gropi și de gunoaie, numai așa, ca să ținem pasul cu evenimentele mondene care se desfășoară pe plan național, mi se pare nu numai de prost gust, dar și sfidător.

Serviciul de Sere și Spații Verzi își face datoria conform indicațiilor prețioase primite de la primărie, numai că nu putem ascunde mizeriile orașului sub un maldăr de flori. În această situație cred că eu, ca simplu cetățean al acestui oraș, am tot dreptul să mă întreb: la ce-i folosește chelului tichia de mărgăritar?