Lugojeanul George Pavel, primul dirijor al Filarmonicii „Banatul” (2)

În anul universitar 1923-1924, prin diligenţele lui George Enescu, Alfonso Castaldi (inspector general în învăţământul muzical) şi ale lui Alexandru Zirra (rectorul Conservatorului din Cernăuţi), George Pavel a fost invitat la Conservatorul de Stat din capitala Bucovinei, ca profesor la clasele de vioară (a predat vioara, în paralel, şi la Liceul Militar), muzică de cameră şi orchestră.

Peste doi ani, după retragerea lui Zirra, a preluat directoratul instituţiei. La Cernăuţi, unde a fost coleg cu Paul Jelescu, Silvia Căpăţână, Alexandru Garabet, Nicolae Papazoglu şi Zorella Petrovici, a înjghebat o orchestră simfonică, apoi, în 1932, după retragerea subvenţiei de stat acordate Conservatorului (care va deveni o instituţie particulară), a fost detaşat, pentru scurt timp, la Bucureşti.

Un afiş de concert (susţinut, în 8 februarie 1925, pe scena Teatrului Naţional din Cernăuţi, „primul concert dat de Orchestra Conservatorului, cu concursul parţial al Orchestrei Regimentului 3 Grăniceri, sub conducerea dlui Gh. Pavel, profesor la Conservator”), identificat în Fondul Conservatorului de Muzică „George Dima” Cluj (Arhivele Naţionale Cluj), ne relevă structura repertorială: W. A. Mozart (Simfonia în Mi bemol major), Al. Zirra (Suită pentru orchestră) şi C. Maria von Weber (Uvertura la opera Oberon).

Între soliştii cu care a colaborat s-a aflat şi George Enescu (cu prilejul turneului concertistic întreprins la Cernăuţi în 29, 30 şi 31 octombrie şi 2 noiembrie 1928), care şi-a exprimat fără rezerve aprecierea pentru arta sa dirijorală, prin câteva rânduri inserate într-un album (neidentificat până în prezent):

„George Pavel este un talent născut pentru a dirija”. Graţie diligenţelor lui Enescu, lui G. Pavel i s-a acordat o bursă, din partea Ministerului Artelor, pentru a urma cursuri de dirijat, la Berlin, cu dr. Ernst Kunwald şi Bernardino Molinari, studii încununate prin obţinerea diplomei de maestru definitiv, ca prim-clasificat (vezi „Vestul”, Timişoara, VIII, 2.064, 1937: Dirijorul George Pavel).

Câteva secvenţe din perioada petrecută, în compania lui George Enescu, în capitala Bucovinei, au fost rememorate de Radu T. Constantinescu în paginile sale memorialistice: „Prin decembrie [1930], Enescu venise la Cernăuţi să dea două concerte la Musikverein.

După primul concert, Hristache Popescu, apreciat de Enescu încă din timpul războiului, când făcuse orchestra simfonică la Iaşi, Alexandru Garabet, George Pavel şi cu mine ne-am dus cu maestrul Enescu la localul lui Geffner, vis-à-vis de sala de concert, unde ştiam că are grătar bun şi vin aşijderea. Ne-am instalat într-o odăiţă în fund şi l-am lăsat pe maestrul Enescu (căruia îi ştiam obiceiurile după concert) să mănânce în tihnă, iar când s-a îndestulat, s-a întors spre noi, a sorbit din paharul de vin şi a zis cu un zâmbet mucalit:

– Cum naiba descoperiţi voi asemenea locuri cu aşa bunătăţi?

La care George Pavel răspunde:

– Maestre dragă, la muzică ne-om pricepe noi cum ne-om pricepe, dar în materia asta nu ne întrece nimeni!

La care vorbe Enescu a râs din toată inima”.