Lugojeanul George Pavel, primul dirijor al Filarmonicii „Banatul” (1)

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Recent, Cristian Rudic, managerul Operei Naționale Române din Timișoara, și Ovidiu Andriș, directorul interimar al Filarmonicii „Banatul”, au parafat un protocol de colaborare cu Primăria lugojeană, angajându-se să ofere stagiuni concertistice publicului meloman din orașul muzicii.

Ne amintim că, în urmă cu câțiva ani, oferta celor două instituții culturale bănățene fanion fusese refuzată de edilul-șef al urbei noastre, doar Caransebeșul, spre onoarea sa, achiesând, atunci, la tentantul proiect. Numele Filarmonicii timișorene ne-a readus în memorie imaginea unui important muzician lugojean, George Pavel, primul dirijor al instituției după semnarea Decretului Regal din 1947.

Poate, cineva, cândva, se va învrednici să-i cinstească memoria prin montarea unei plăci memoriale sau, de ce nu, ridicarea unui bust.

Într-o epistolă expediată de Zeno Vancea prietenului său Iosif Popescu (vechi şi devotat corist al Reuniunii Române de Cântări şi Muzică din Lugoj), în care rememora personalitatea pianistului-compozitor lugojean Liviu Tempea (1870-1946), prestigios profesor al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj, la aproape trei decenii de la dispariţia sa, autorul baletului-pantomimă Priculiciul îşi exprima dezolarea privind destinul unor muzicieni după trecerea lor la cele veşnice (comparând istoria muzicii cu un mare cimitir), când inexorabila scurgere a timpului grăbeşte nedreapta uitare din partea contemporanilor impasibili şi a urmaşilor ingraţi. Aceasta a fost şi soarta dirijorului George Pavel, un muzician cu o carieră excepţională, al cărui parcurs artistic poate fi însă cu greu reconstituit astăzi, având doar suportul unor cronici, însemnări şi ele-mente biografice sumare şi disparate, risipite în coloanele unor publicaţii de epocă, laconice înscrisuri păstrate în arhiva Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică „George Dima” din Cluj-Napoca (fond aflat în custodia Arhivelor Naţionale Cluj-Napoca) sau în cuprinsul unor prea puţin consistente pagini memorialistice.

George Pavel s-a născut în 1888 în satul Leucuşeşti (plasa Balinţ), lângă Lugoj. Moştenise atracţia pentru muzică de la tatăl său, Vasilie Pavel (1840-1911), corist cu o îndelungată prezenţă în vechea Reuniune Română de Cântări şi Muzică lugojeană. În capitala culturală a românilor bănăţeni a absolvit Şcoala Primară Confesională Ortodoxă, avându-l ca învăţător pe Ioan Vidu, „doinitorul Banatului”.

Era, potrivit informaţiilor de care dispunem (parţiale şi neconcludente), nepotul preotului-compozitor şi profesorului Aurel Popovici-Racoviţă (1879, Racoviţa, Timiş – 1942, Arad), primul bănăţean laureat al Premiului Naţional de Compoziţie „George Enescu”, la chiar prima ediţie, în 1913. Aurel Popovici-Racoviță a fost dascăl, chiar de la fon-dare, la două providențiale instituții de învățământ lugojene: Seminarul Teologic Greco-Catolic (din 1913) și, din 1914, la Preparandia Greco-Catolică Română (viitoarea Școală Normală de Fete). Nu în ultimul rând, a fost, până în 1918, dirijorul Corului Catedral „Lira”.

A avut două surori, care au îmbrăţişat cariere muzicale (Tincuța era violoncelistă, iar Coca, artistă lirică), ambele stabilite, în urma căsătoriei, la Berlin, şi un frate, funcţionar la casa de Pensii din Bucureşti, despre a căror carieră (parcurs profesional) nu deţinem informaţii. Schimbându-şi domiciliul în Micul Paris (unde mama sa, Maria – descendentă din pociumbul lugojean al Nicolițenilor –, era profesoară de vioară), a urmat, în paralel, cursurile Liceului „Mihai Viteazul” şi cele ale Conservatorului de Muzică şi Declamaţiune, unde a fost învăţăcelul lui D. G. Kiriac (teoria muzicii) şi Alfonso Castaldi (armonie), absolvind vioara (cu premiul I) la clasa profesorului Rudolf Malcher, un apreciat maestru, care va activa, mai târziu, în calitate de concertmaistru, la Wiener Symphonie Orchester. A obţinut licenţa la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena (ca bursier al Statului Român), secţiile pedagogie-vioară şi muzică de cameră, după ce frecventase şi cursuri de compoziţie cu profesorul Franz Schrecker, urmând, apoi, şi un curs de perfecţionare în arta interpretării violonistice cu František Ondříček, ce i-a facilitat obţinerea, prin concurs, a postului de prim-violonist la Wiener Tonkünstler Orchester. A studiat, în paralel, şi dirijatul, cu Oskar Nedbal, exercitându-şi, în acelaşi timp, şi una dintre marile sale pasiuni, muzica de cameră, ca membru în vestitul Urania Streichquartett.

După Primul Război Mondial a înfiinţat, în capitala valsului, o orchestră de cameră, cu care a desfăşurat o susţinută activitate concertistică în numeroase centre culturale europene.

Constantin-T. STAN

Despre admin 6555 de articole
Nicolae Silade, poet și jurnalist

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.