Conservatorul de Muzică din Lugoj (5)

Constantin-T. STAN

La 1 septembrie 1933, Filaret Barbu şi Iosif Velceanu (secretarul general, respectiv preşedintele Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat) au semnat un apel pentru convocarea celui de-al III-lea Congres Muzical al Dirijorilor de Coruri şi al Instructorilor de Fanfară din Banat. Ordinea de zi cuprindea următoarele puncte:

1. Cuvântarea preşedintelui Asociaţiei; 2. Problema corurilor bănăţene (conferinţă rostită de secretarul general al Asociaţiei); 3. Discutarea programului de activităţi al corurilor şi fanfarelor săteşti; 4. Emulările parţiale şi concursul societăţilor muzicale, care urma să aibă loc la Timişoara; 5. Organizarea Olimpiadei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat la Bucureşti, în primăvara anului 1934; 6. Aspecte privind rolul Şcolii de Muzică pentru pregătirea dirijorilor şi a instructorilor; 7. Propunerea Societăţii Corale „Doina” din Lipova, privind fondarea unui cor alcătuit din cele mai bune elemente din cadrul societăţilor corale bănăţene; 8. Concertele poporale de la Teatrul Comunal din Timişoara („Răsunetul”, XII, 37, 1933, 4).

În 21 ianuarie 1934, la Conservator, a debutat tradiţionala serie anuală de conferinţe şi audiţii muzicale, printr-o expunere prezentată de Filaret Barbu şi un concert al elevilor claselor de pian, vioară şi canto („Răsunetul”, XIII, 4, 1934, 3: Audiţii muzicale la Conservator). Începând cu 1 noiembrie 1934 s-au înfiinţat secţiile de vioară şi dansuri româneşti, fiind angajaţi ca profesori Zoltán Hegyesi şi dra Delia Paşca, absolventă a Institutului Superior de Educaţie Fizică din Bucureşti, unde a studiat cu F. Capsali. Totodată a fost iniţiat şi un curs de teatru pentru copii, gen dramatic cu vechi tradiţii în Lugoj.

Într-o şedinţă a Consiliului Municipal Lugoj, desfăşurată în 20 februarie 1935, sub preşedinţia primarului Al. Bireescu, s-a aprobat încadarea ca bugetari a profesorilor Clara Peia-Vojkicza, Filaret Barbu şi Gheorghe Dippon („Acţiunea”, II, 9, 1935, 1). Cu acel prilej, pictorul Virgil Simonescu a prezentat plenului şedinţei diploma de cetăţean de onoare ce urma să-i fie înmânată lui Nicolae Titulescu. Prima audiţie muzicală a Conservatorului în anul 1935 a fost organizată în 3 martie. Filaret Barbu a conferenţiat despre Genul şi forma muzicii culte româneşti (urmărind evoluţia muzicii româneşti de la Musicescu până la Enescu), iar elevii claselor de pian (E. Földvári, Magdalena Fischer), canto (Eleonora Lung, Elisabeta Sohn) şi vioară (Maria Adam) au susţinut un concert.

Încheierea anului şcolar 1935-1936 a fost marcată de tradiţionalele examene de sfârşit de an şcolar, în zilele de 23 şi 26 iunie 1936. Între realizările Conservatorului s-au detaşat instituirea Fundaţiei „Grozăvescu” şi a premiului omonim, conducerea instituţiei propunându-şi şi înfiinţarea unei orchestre a şcolii.

Debutul noului an şcolar, 1936-1937, a beneficiat de noua prevedere regulamentară privind neperceperea taxei de înscriere, elevii trebuind să prezinte, în schimb, un acord scris, semnat de părinţi sau tutori, prin care-şi asumau obligativitatea de a respecta regulamentul şcolar. Secţiile erau, în principal, aceleaşi, cuprinzând însă obiecte de studiu facultative (teoria muzicii, dicţiune, cor şi orchestră), în conformitate cu programa elaborată de Ministerul Cultelor şi Artelor. Chiar dacă, şi în anii precedenţi, în instituţia muzicală lugojeană exista formal o catedră de instrumente de suflat, începând cu acest an şcolar, direcţiunea şcolii a statuat în mod oficial înfiinţarea secţiei de instrumente de suflat şi percuţie pentru începători şi avansaţi, lucru care a devenit însă efectiv abia din luna ianuarie 1937). Ca profesor de specialitate la nou-înfiinţata secţie a fost cooptat Friedrich Gerber, şeful Muzicii Militare a Regimentului 17 Infanterie şi dirijorul Orchestrei Societăţii Filarmonice. Secţia avea trei diviziuni: 1. Instrumente de suflat din lemn (oboi, flaut, clarinet, saxofon); 2. Instrumente de alamă (trompetă, corn, trombon, tubă, euphoniu); 3. Percuţie (timpani, tobă mică şi mare, cinele, trianglu, instrumente specifice muzicii de jazz, gen muzical practicat frecvent la Lugoj de Orchestra de Jazz „Hazamir” a comunităţii evreieşti, dar şi de cea a Muzicii Militare). În planul şcolar era prevăzută şi iniţierea unui curs special de instrumentaţie şi dirijat, destinat perfecţionării dirijorilor de fanfară.