La 160 de km [short sport] Aici, la noi [short sport] Sport în stand by

La 160 de km

Telefonic, cu antrenorii de volei Segrt și Grbic, izolați la domiciliu în Serbia: N-au mai ieșit din casă de când s-au reîntors în țara natală. Ies doar părinții, cei mai tineri de… 65 de ani, pentru mici cumpărături. Mai mult, de la 14 zile, perioada de stat între proprii pereți a crescut automat, la 28. Orice persoană care a revenit în Serbia din zone posibil contaminate a intrat direct în izolare după declararea stării de urgență. Și este verificată obsesiv, zilnic, la telefonul fix, de câteva ori. Nu ești acasă, e simplu: 150.000 dinari amenda (circa 1200 euro). Ieși din casă, e și mai simplu: între 1 și 3 ani de închisoare. Așa cum s-a întâmplat în localitatea lor cu un cetățean colorat aterizat de la Viena, cu chef de distracție, dus direct în arest. Acum câteva zile, în trei unități de detenție din Vârseţ, Požarevac și Pirot erau deja 90 de persoane care au încălcat măsura autoizolării. La nivelul întregii țări s-au adunat peste 700.

Aici, la noi

Am revenit pe A1 din Timișoara la finele săptămânii trecute dintr-o deplasare în interes de serviciu. N-am întâlnit nici măcar un autovehicul al organelor de ordine pe traseu. Ne-au depășit însă în mare viteză, demonstrativ parcă, una după alta, o sumedenie de autoturisme înmatriculate în străinătate, multe cu numere galbene provenite din Marea Britanie. De unde veneau, unde se duc, de ce nu erau însoțite? Cine controlează situația și care e prețul? Nu-i treaba noastră, așa-i? Sute de mii au intrat, alte sute vor intra nesupravegheați, aducând neliniște și, cu siguranță, boală: virus de import. Sunt ei, românii care se întorc, vinovați că autoritățile nu reacționează la timp și eficient în asemenea cazuri? Că ordonanța militară inițială prevedea, în primul rând, blânde recomandări!? Că ne temem să trântim ușa și să punem piciorul în prag, punând în balanță viața cu ce urmează dincolo de ea?

Sport în stand by

E greu de vorbit și de scris despre performanță și recorduri acum, despre sport și actorii arenelor, despre vibrația tribunelor. E deja amintire. Încercăm să o facem cu speranța că atenția majorității poate fi abătută și în altă direcție decât cea inevitabilă, care ne inundă casele, televizoarele, media și gândurile. E dificil fără îmbrățișările și întâlnirile cu cei apropiați, cu prietenii. Dar sunt o binefacere în zilele astea căldura și dragostea căminului, o muzică bună sau redescoperirea lecturii mereu amânate. Cu inima strânsă sau grijile mocnind, încercați-le! Putem, merităm să avem parte chiar și de fragmente fericite de viață. Să fiți și să fim sănătoși!