Ce repede se face prea târziu!

Share Button

Secolul trecut și cel actual sunt secole ale vitezei. Diferența dintre ele este aceea că nu vorbim despre aceleași viteze. Copil fiind, mi se spunea că în anul 2000 omul va cuceri universul, iar viața pe planetă va evolua mult în bine. Cred că întreaga omenire era animată de acel ideal.

Minți luminate au creat vehicule cu viteze incredibile. Numai că tot privind în sus, spre cer, dar nu spre divinitate, am uitat să privim în jos, în sufletele noastre și spre planeta care ne găzduiește. Încercarea prin care trece omenirea acum e o cumpănă existențială și ne va schimba cu siguranță mentalitatea și felul de a fi. Zilele trecute, o lugojeancă posta pe Facebook un mesaj, un fel de prezicere, al cărei tâlc vă invit să-l descifrați singuri:

„Va trebui să începem să învățam să trăim altfel, va trebui să începem să ne acceptăm mai mult pe noi, să știm să fim umili în fața naturii și a adevărului. Această planetă este un organism viu. Ne plângem când pădurile ne sunt tăiate, dar până acum nu ne-am prea dat în lături de a ne face rău unii altora. Oceanele sunt sufocate de atâta plastic, dar aruncăm zilnic la gunoi cantități însemnate, în loc să schimbăm principiul. Ne place viața de la oraș, ne-am obișnuit atât de mult cu consumerismul, dorim alimente de calitate, dar nu ne obosim îndeajuns să le și producem, fiecare, după necesitate și posibilități. Și mai cred că trebuie să învățam un lucru extrem de important: karma sau legea dominoului. Nu poți să faci rău într-un loc, fără ca acel rău să nu se întoarcă, într-o zi, la tine. Suntem un tot unitar. Ce se întâmplă într-un capăt de lume, are efect la polul opus. Ar trebui să ne gândim să facem mai mult bine. Dar binele real, cel corect, cel care respectă firescul. Numai așa putem cu adevărat evolua. Numai așa putem trăi,  întorcându-ne la rădăcini!“.

Este bine să reflectăm la conținutul acestui mesaj și să acceptăm schimbarea ca pe o ultimă soluție. Să facem pace cu natura care acum se dezlănțuie împotriva noastră, a celor care am batjocorit-o. Cum se va schimba lumea și mai ales ce a înțeles ea din această pandemie vom vedea.

Un lucru e clar și anume că încercarea prin care trecem are un un scop spiritual și ne reamintește că suntem egali, indiferent de cultură, religie, ocupație, situație financiară sau reputație, pentru că virusul ne tratează pe toți în mod egal. E un fel de Biciul lui Dumnezeu, care trezește omenirea din somnolența în care s-a adâncit.

Liderii lumii par la fel de neajutorați ca și națiunile pe care le conduc. Pe străzi ar trebui să miroase a clor,  dar guvernanții dorm. Se vor trezi probabil când va mirosi a formol, dar va fi prea târziu. Ceasul planetar ticăie mai repede ca oricând, reamintindu-ne că viața este scurtă și ne arată: Ce repede se face prea târziu!

Dan TIMARU

3621

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.