Insuficiența cardiacă acută

Ce este insuficiența cardiacă acută?

    Insuficiența cardiacă acută reprezintă afecțiunea în care inima nu mai poate pompa cantitatea de sânge necesară întregului organism. Simptomele apar brusc dacă nu existau anterior, sau se agravează brusc simptomele insuficienței cardiace cronice. Această ultimă situație poartă numele de insuficiență cardiacă decompensată și se manifestă asemănător insuficienței cardiace acute. Cel mai frecvent afectate persoane sunt cele cu vârsta peste 65 de ani. Insuficiența cardiacă acută netratată în cel mai scurt timp poate conduce inclusiv la deces. Prin urmare, ajutorul medical specializat trebuie cerut la cât mai puțin timp de la debutul simptomelor.

Cum arată insuficiența cardiacă acută?

    Simptomele caracteristice insuficienței cardiace acute sunt senzația de respirație dificilă care poate să apară la efort moderat sau chiar în repaus, precum și oboseala accentuată. Funcția scăzută a inimii determină acumularea de lichide în exces la nivelul diferitelor țesuturi. Prin acest mecanism se pot umfla picioarele, gleznele, gambele, coapsele, sau abdomenul, iar venele de pe gât devin vizibile. Acumularea de lichid în rinichi poate duce la formarea unei cantități mai reduse de urină în timpul zilei, cu compensare prin creșterea volumul de urină eliminat pe timpul nopții. Pe de altă parte, acumularea de lichid la nivelul intestinului (edemul intestinal) poate provoca greață și vărsături.

Un alt semn al insuficienței cardiace acute este reprezentat de tusea apărută în timpul nopții sau când persoana stă întinsă pe spate. Atunci când inima nu mai poate pompa suficient sânge pentru a face față necesităților organismului, țesuturile din periferie vor încerca să facă economie de sânge, devenind mai reci la atingere. Toate aceste manifestări care apar brusc, trebuie să tragă un semnal de alarmă și să îndrepte pacientul spre un centru medical cât mai rapid.

Există o serie de simptome mai rar întâlnite, care pot să intervină în cazul în care insuficiența cardiacă a fost declanșată de o altă boală cu care organismul deja se lupta. Palpitațiile pot fi semnul unei aritmii cardiace. Acestea sunt resimțite ca bătăi neregulate ale inimii. Febra poate fi cauzată de o infecție în organism, iar unele persoane pot să își piardă starea de conștiență (sincopă). Cianoza centrală se manifestă prin colorarea în nuanțe de albastru a buzelor, limbii sau pielii. Modificările de culoare apar ca rezultat al scăderii concentrației de oxigen din sânge, care nu mai poate fi circulat și încărcat cu oxigen și substanțe nutritive în mod corespunzător.

Ce complicații poate determina insuficiența cardiacă acută?

    Cele mai frecvente complicații apar ca urmare a acumulării fluidelor în exces în diverse țesuturi ale organismului. Poate cea mai cunoscută complicație este reprezentată de edemul pulmonar. Atunci când lichidul trece din vasele de sânge în alveolele pulmonare, acestea se închid, nu mai lasă oxigenul să pătrundă și nu se mai poate realiza încărcarea sângelui cu oxigen. Odată instalat edemul pulmonar, respirația devine dificilă (apare dispneea), în special când pacientul se întinde. Tusea poate fi însoțită de expectorație cu sânge, fenomen ce provoacă o stare de anxietate care accentuează și mai mult dispneea. Edemul pulmonar netratat poate pune în pericol viața. Prin urmare, oricare dintre aceste simptome trebuie raportate imediat unui medic.

Acumularea de lichid în cavitatea abdominală poartă numele de ascită și poate provoca dureri abdominale, balonare sau chiar respirație dificilă în cazul în care lichidul este în cantitate mare.

Insuficiența cardiacă acută poate altera semnificativ funcția rinichilor, fenomen cunoscut sub numele de sindrom cardio-renal. Persoanele care suferă de hipertensiune arterială, diabet zaharat, ateroscleroză sau cele care au fost deja diagnosticate cu insuficiență cardiacă sau renală sunt mult mai predispuse să dezvolte sindromul cardio-renal.

În insuficiența cardiacă acută, viteza sângelui la intrarea în inimă scade foarte mult, iar acest lucru duce la acumularea unor cantități foarte ridicate de sânge în venele principale ale corpului. Presiunea venoasă crește considerabil, putând duce la distrugerea celulelor ficatului. Pe măsură ce numărul celulelor hepatice este redus, scade semnificativ și funcția hepatică, fenomen cunoscut drept sindromul cardio-hepatic. Manifestările caracteristice sindromului cardio-hepatic sunt icterul (îngălbenirea pielii și sclerelor), urina de culoare închisă și scaunul decolorat. Insuficiența hepatică se poate manifesta, de asemenea, și prin greață, vărsături și dureri abdominale.

Ce produce insuficiența cardiacă acută?

    Eficiența funcției de pompă a inimii scade cu vârsta. Astfel, persoanele cu vârsta peste 65 de ani au o susceptibilitate crescută de a dezvolta insuficiență cardiacă acută, în special în cazul în care suferă și de alte boli care cresc efortul depus de inimă. Printre cele mai cunoscute afecțiuni cardiace care reduc funcția inimii se numără cardiomiopatiile, endocarditele, miocarditele, aritmiile cardiace, bolile valvulare sau ischemia miocardică din cadrul bolii coronariene ischemice.

Inima este afectată și de tensiunea arterială cu valori peste limita normalului pentru perioade îndelungate, precum și de abuzul de alcool sau alte substanțe nocive. Insuficiența cardiacă poate să apară la pacienții diagnosticați cu HIV (virusul imunodeficienței umane) sau la cei diagnosticați cu afecțiuni ale tiroidei. În plus, este bine cunoscut faptul că radioterapia și chimioterapia utilizate în tratamentul cancerelor pot conduce, mai devreme sau mai târziu, la instalarea insuficienței cardiace, afecțiune care pe parcursul timpului va avea cel puțin un episod de acutizare. Excesul de fier în organism, poate produce, de asemenea, scăderea semnificativă a funcției de pompă a inimii.

Cum se pune diagnosticul?

    Diagnosticul se conturează în primul rând pe baza simptomelor foarte sugestive, pe istoricul medical al pacientului, precum și pe examenul fizic realizat de medic. Cardiologul poate cere o serie de alte investigații care să îi indice cu ce tip specific de insuficiență cardiacă vă confruntați astfel încât să opteze pentru cel mai eficient tratament. Cea mai utilizată investigație este reprezentată de ecografia cardiacă. Boala de fond care declanșează insuficiența cardiacă poate fi detectată prin intermediul electrocardiogramei (EKG), analizelor de sânge, radiografiei toracice, computerului tomograf (CT), sau imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM).

Cum se tratează insuficiența cardiacă acută?

    Tratamentul episodului acut se concentrează pe remedierea celor mai dificil de suportat simptome. Astfel, pacientului îi este oferit suport respirator, tensiunea arterială este menținută la valori normale și dacă este necesar, se evacuează lichidul acumulat în corp prin extravazarea din vase. Nu există un tratament țintit pentru insuficiența cardiacă, însă, pe termen lung, unele medicamente pot îmbunătăți funcția cardiacă.

După depășirea momentului acut, medicul cardiolog pune la punct o schemă de tratament modelată pe necesitățile fiecărui pacient, astfel încât funcția inimii să poată fi crescută cât mai mult.

Poate fi prevenită insuficiența cardiacă acută?

Insuficiența cardiacă acută poate fi prevenită adoptând un stil de viață cât mai sănătos și prin respectarea tratamentelor indicate de medic pentru bolile de fond. În lipsa tratamentului, acestea se pot agrava și pot afecta funcția inimii.