În căutarea identității pierdute [Un editorial de Dan Timaru]

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook,
ne poți citi pe Telegram și Google News

Nebunia prețurilor la care asistăm în ultimul timp a instaurat  la nivel mondial sărăcia fără frontiere. Desigur că din această nouă configurație planetară nu poate lipsi România, unde totul este acceptat în liniște și consens.

Constat de foarte mulți ani că în țărișoara mea nimic nu reușește mai plenar precum eșecul. Tot ce construiește speranța de mai bine a omului de rând este dărâmat de trista neputință, neștiință și rea voință a celor care îi conduc destinele.

Politica post-decembristă, dominată de  o consistentă și perseverentă chemare spre regres, te îndeamnă să consumi distonocalm cu pumnul, altfel o iei razna.

Dacă luăm în calcul sloganurile celor doi președinți care au dus națiunea de la Să trăiți bine la România lucrului bine făcut, ne putem da seama că totul este o farsă și că pe plai bătaia de joc continuă în același ritm amețitor, indiferent de culoarea politică aflată la guvernare.

Ultimul an a fost catastrofal. Abia ieșiți din pandemie, ne-am trezit în plină criză  economică și cu un război în imediata apropiere a granițelor țării, de parcă numai asta ne mai lipsea.

Acum, între bubuitul tunurilor din Ucraina și explozia prețurilor care sparg buzunarul românului, aud zvonul care prevestește o nouă nenorocire cauzată de variola maimuței.

În panica creată, uiți că spirala prețului la carburanți crește vertiginos, atrăgând după ea scumpiri în lanț la tot felul de alte produse. Cineva se joacă cu noi.

Nu știm cine anume, dar este sigur că suntem victime ale unei manipulări ordinare. Cineva a rescris scenariul vieții noastre și acela în mod sigur nu este Dumnezeu.

Eu, ca biet actor în această comedie umană, nu vreau să-mi joc rolul în care fără voia și consimțământul meu am fost distribuit. Dar sunt așa de neînsemnat, iar turma mă duce cu ea spre prăpastie.

Îmi aduc aminte de o scriere în care personajul principal, un bărbat nemulțumit de viața lipsită de bucurii dusă alături de familia sa, se hotărăște să plece în lume.

Locurile noi și oamenii pe care îi întâlnește îi umplu sufletul de bucurie și uimire.

A mers zile întregi, mirându-se de cele văzute și, în cele din urmă, ostenit de drum, s-a culcat.

Când s-a trezit, și-a continuat drumul, numai că, din neatenție, greșește direcția și se întoarce  pe drumul pe care tocmai venise.

Se minunează de asemănarea cu locurile natale și ajunge la o casă care semăna izbitor cu casa lui.

Uimitor era faptul că și cei care locuiau acolo semănau cu familia din care plecase.

Omul acela nu realiza că s-a întors de unde a plecat și, în cele din urmă, cuprins de dorul celor pe care îi părăsise, se întoarce spre casă.

Dar el nu va mai găsi niciodată casa lui și nici fericirea pe care o căuta.

Cam în această situație ne regăsim noi acum. Ne-am pierdut identitatea și nu cred că o vom mai regăsi vreodată. Atenție, busola politică din aceste vremuri indică eronat direcția!