Flashback al echitaţiei lugojene: „Amazoana” Ligia Ilin

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Se obişnuieşte, ca atunci când un mare sportiv este „în vogă”, să se vorbească despre el foarte mult şi în termeni encomiastici. Când e nevoit să abandoneze (de regulă, din cauza vârstei) activitatea competiţională, se trece la cealaltă extremă, lăsând-l pradă colbului uitării. Lucrul acesta este de înţeles până (pe) undeva…

Or, ce-mi propun în demersul meu jurnalistic, este un „recurs la memorie” – sau, dacă vreţi – să înlătur puţin praful ce tocmai  a început să se depună peste cei care au scris câte-o pagină de aur în sportul românesc, recte în echitaţia românească, dar nu numai.

Ligia Ilin este un exemplu care îmi este cel mai la îndemână. Ea este parte a familiei „ecvestre” Ilin, formată din soţul Cornel (fost mare călăreţ, dar şi fost antrenor al Ligiei şi, fiica lor, Laura, cea care a „cochetat” o vreme cu călăria, reuşind să „tragă o copie xerox”, în anul 1994, după tata şi mama, completând dosarul cu diplome şi titluri de campioni al familiei, cu un titlu de campioană naţională, obţinut chiar pe baza hipică din Lugoj, a cărui „certificat de deces” a fost semnat în anul 1998.

În ceea ce o priveşte pe “mama leone”, adică pe Ligia, să lăsăm o parte din rezultatele ei să vorbească!

Născută la 12 noiembrie 1958, a început călăria la vârsta de 12-13 ani. A activat (printre altele) la Clubul CSA Steaua Bucureşti şi la CSM Lugoj. A obţinut mai multe titluri de campioană naţională, balcanică, atât la individual, cât şi pe echipe, la Istanbul, Sofia, Belgrad, Bucureşti şi… A fost profesoară, arbitru, antrenor (alături de soţul său, 10 ani, în Turcia).

Actualmente este o bunicuţă simpatică, dinamică, călare pe situaţie. Când o mai apucă dorul de cai şi copii, mai trage câte-o „fugă” până prin Emirate, pentru vreun contract de câteva luni, după care se reîntoarce la „padoc”, unde este aşteptată cu multă afecţiune de către soţ, fiică şi nepoţică. Cam asta este, în prea puţine cuvinte, imaginea scoasă la lumină, din colbul uitării, de către cel ce semnează, mai  la vale,

Mircea ANGHEL

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.