Este acesta „momentul Buciu” al anului?

Augustin BERCEAN

Convine sau nu, obținerea de către actuala administrație a unei finanțări pentru construirea unui corp de clădire nou la Spitalul lugojean trebuie văzută și apreciată ca o reușită maximă. Că este meritul fostului primar, că este al actualului, cel interimar, că este al „echipei”, chiar nu contează. Principalul e că, după foarte, foarte mulți ani, s-a făcut un prim pas concret spre realizarea unui obiectiv de importanță majoră pentru comunitate. Pentru acest lucru, cei implicați în acest proiect chiar merită toată considerația și aprecierea tuturor lugojenilor! Dar…

Administrația lugojeană a obținut o finanțare pentru realizarea unui obiectiv important pentru municipiul Lugoj. Bravo! Respectiva finanțare este cea mai mare din istoria (recentă!) a Lugojului. Un bravo și mai mare! Dar viața merge înainte… Nu vreau să minimalizez această reușită, din contră, cu mâna pe inimă spun că acesta, cred eu, este „momentul Buciu” al anului, dar nici nu am să cad în extrema cealaltă. Nu toate problemele orașului s-au rezolvat „de la sine” prin obținerea acestei finanțări! Premise bune pentru viitor, da, se întrevăd, dar prezentul și trecutul ne cam „zguduie” puțin. Oricât ne-am bucura de această reușită, nu putem uita „bâlbele” actualei administrații, din ultimii doi ani. Nu putem ignora prezentul „faptic”, cel de care ne împiedicăm în fiecare zi. Acest prezent există și nu seamănă deloc, din păcate, cu pozele frumos colorate postate pe paginile proprii de pe rețele de socializare. Starea actuală a administrației locale lugojene este foarte clar definită căutând răspunsul unei simple întrebări: cui, mai exact, să-i mulțumim pentru reușita obținerii finanțării? Grea dilemă… Este meritul fostului primar, Claudiu Buciu, actualmente consilier personal al primarului interimar? Sau este al lui Bogdan Blidariu, fostul viceprimar, actualmente primar interimar? Este cert că în istoria orașului va fi trecută „administrația Blidariu” în dreptul numelui celui care a obținut finanțarea. Că se ia după funcția și numele celui care a semnat documentele. Asta e, indiferent ce își doresc alții… Greu, dom’le, greu de tot cu dilemele astea. E cam de râsu’plânsu’ la ce s-a ajuns prin administrația locală, dacă nici în momente laudative, habar nu ai cui să-i mulțumești…

Foarte interesante (unele chiar savuroase!) au fost și reacțiile apărute în presa locală și pe rețelele de socializare, la aflarea acestei vești. Citind aceste reacții, mi-am adus aminte de un episod fotbalistic din trecut. În 1986, când Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni, suporterii steliști au fost în extaz, în timp ce suporterii echipei Dinamo, marea rivală a Stelei, au plâns de necaz. Deși, practic, era o performanță a întregului sport românesc… Așa s-a întâmplat și zilele trecute. Fanii lui Buciu l-au urcat pe acesta pe un piedestal și l-au încoronat „primar ales pe viață”, în timp ce haterii lui Buciu (hater = opusul fanului…), chiar dacă nu toți au plâns de necaz, au fost triști toată ziua… Dacă este să rămânem tot în zona sportivă (atât de dragă actualei administrații…), putem spune că s-a egalat scorul. În iulie, când Claudiu Buciu a fost demis din funcția de primar (pentru că și-a prins urechile în legislația românească…), reacțiile au fost aproape la fel de vehemente. Dar invers…

Aș putea continua articolul scriind despre complexitatea acestui proiect, cel al construirii noului spital, și teama mea vis-a-vis de „experiența” pe care a demonstrat-o până acum actuala administrație. Sau despre „reușitele” altor finanțări ultra mediatizate, dar care, luate la bani mărunți, sunt de nivelul unor mici orășele și nici de cum de cel al unui ditamai municipiu. Aș mai putea scrie și despre multele probleme cotidiene cu care ne confruntăm din cauza modului cum este administrat, în momentul de față, orașul. Dar nu o voi face. Voi lăsa ca acest moment să rămână „momentul Buciu” al anului și să fie savurat ca atare!