„Dacă vrei loialitate, lasă-te de politică și cumpără-ți un câine…”

Un subiect foarte „fierbinte” în aceste zile reci este cel despre achiziționarea „ruinelor” de pe Insula din Cotu Mic. Un oraș, două ruine și o administrație locală cu multe promisiuni. Promisiunile sunt doar pe o anumită pagină de facebook, dar tot e ceva, decât nimic…

M-a surprins entuziasmul cu care a fost privită achiziția ruinelor de pe Insulă. Încă nu am reușit să-mi dau seama exact la ce se referă acest entuziasm, la „victoria” politică obținută în Consiliul Local sau doar la „bucuria” de a achiziționa, cu 60 de mii de euro, niște ruine?

Politic vorbind, da, a fost o „gură de oxigen” pentru primarul demis al Lugojului. Doi dintre consilierii opoziției au votat „așa cum le-a dictat conștiința” și pentru „binele lugojenilor”. Ce s-a întâmplat, a fost foarte asemănător cu votul din Consiliul local atunci când s-a votat desființarea instituțiilor de cultură lugojene.

Doar că atunci a fost „activat” un alt consilier al opoziției. Voturile de acum, ale celor doi consilieri locali ai opoziției, acordate lui Claudiu Buciu, nu au fost chiar o surpriză. Cam toată lumea știa că, la un moment dat, cei doi vor face acest gest. Dar asta-i politica! Dacă vrei loialitate, lasă-te de politică și cumpără-ți un câine…

Cândva „frumosul oraș de pe Timiș”, Lugojul, a reușit „performanța” de a avea nu un ștrand în ruine, ci două! Acest aspect nu prea l-am înțeles eu. Haideți să folosim puțin logica: În 2020, în Lugoj, exista un ștrand care funcționa de doi ani. Cu bune cu rele, timp de doi ani lugojenii au avut cam pe unde să se răcorească pe timpul verii.

După schimbarea „regimului”, ștrandul a fost lăsat complet în paragină, fiind transformat, cu bună știință, într-o ruină. S-a spus că „repararea” lui ar costa prea mult, că Primăria nu-și permite să-l administreze, etc. Au fost aduse și acuzații multiple, dar nimeni nu a fost tras la răspundere.

O lucrare care a costat lugojenii o grămadă (mare de tot!) de bani a fost lăsată să se deterioreze complet.

Nu zic, o fi fost prost executată, dar de aici până la a fi lăsată pur și simplu în paragină, este o cale lungă. Dar s-a reușit! Și, cu un ștrand în ruină, Primăria s-a hotărât să achiziționeze o altă ruină, rămășițele ștrandului de pe Insula din Cotu Mic.

Aici sunt de acord cu intenția Primăriei! Respectiva zonă, care aparține Primăriei (terenul), trebuie valorificată, într-un fel sau altul. Dacă se va face ce se spune, presupun că va fi ceva frumos și, mai mult ca sigur, benefic pentru lugojeni. Altceva nu înțeleg eu. De ce pentru „ștrandul mare” nu au fost bani pentru reparații, fiind lăsat în paragină?

S-a spus că „ștrandul mare” nu putea fi administrat de către Primărie, deoarece costurile ar fi fost mult prea mari. Dar, brusc, aceste argumente nu se mai aplică și la „ștrandul mic”, de pe Insula din Cotu Mic. Oare de ce? Oare de ce acest obiectiv a devenit prioritar pentru administrația Blidariu?

S-a renunțat la o lucrare care necesita câteva reparații pentru a deveni 100% funcțională pentru a fi demarată prioritar o lucrare pornită de la zero (acele ruine de pe insulă nu pot fi considerate construcții…) într-o zonă cu grad ridicat de inundare?

Hai să fim serioși, cu toate lucrările pe care le face Administrația Bazinală a Apelor Banat, riscul de inundații rămâne foarte mare, pe Insula din Cotu Mic. Ideal ar fi fost ca ambele lucrări să fie tratate cu aceeași seriozitate.

Să ai două bazine ale municipalității într-un oraș de mărimea Lugojului nu ar fi decât un act de normalitate, nicidecum ceva ieșit din comun. Dar văd că s-a dorit să fie doar unul…

Se spune (tot pe o pagină de facebook!) că lucrarea de pe Insula din Cotu Mic se vrea finalizată până la vară. Ca lugojean, ca părinte, m-aș bucura nespus să se întâmple. Dar aș vrea să și pot crede acest lucru…

Dacă e să mă raportez la toate lucrările începute în Lugoj, indiferent de cine era primar, asta chiar ar fi chiar o minune.