Cum ar putea arăta centrul Lugojului (2)

Constantin-T. STAN

Dintr-o prezumtivă Alee a persona-lităților (lugojeni sau peregrini prin orașul muzicii) nu ar putea să lipsească, străjuind ca un memento adresat reprezentanților tinerei generații (aproape copleșiți de angoasa lui homo informaticus, care se strecoară insidios, ca un virus pandemic,  în sufletele și conștiințele lor curate), un bust care să-l reprezinte pe Pablo Casals (1876-1973), geniul artei interpretative violoncelistice mondiale, prezent la Lugoj în două rânduri, în 1911 și 1912.

Primul recital al lui Pablo Casals, acompaniat de Theodor Szántó, a avut loc în 18 noiembrie/1 decembrie 1911 în sala festivă a Hotelului „Regele Ungariei” (v. „Drapelul”, Lugoj, XI, 132, 1911, 3; „Südungarischer Bote”, Lugoj, XIII, 91, 1911, 3), urmat de cel din 15 noiembrie (stil nou) 1912: „Cel mai mare virtuoz la cello al zilelor noastre, Pablo Casals, cunoscut publicului lugojean după prestaţiunile sale de o artă desăvârşită din anul trecut, va concerta şi anul acesta în Lugoj” („Drapelul”, Lugoj, XII, 108, 1912, 3). O lapidară consideraţie asupra recitalului a fost publicată în acelaşi periodic (XII, 128, 1912, 3): „Casals, celebrul cellist de renume european, a concertat ieri seara în Lugoj, în sala mare de la Hotelul «Regele Ungariei», în faţa unui numeros şi distins public. Credem că e superfluu a mai spune că a fost un rar prilej de a gusta arta adevărată pentru amatorii şi pricepătorii de muzică de la noi”.

Cu Pablo Casals a colaborat și George Enescu, întâistătătorul muzicii românești, muzicianul național, al cărui bust ar trebui să troneze undeva în centrul Lugojului. După concertele susţinute în sala Gaveau din Paris (8 şi 20 februarie 1912), înainte de a poposi la Budapesta şi Lugoj, Enescu a cântat la Legaţia României din Bruxelles (23 februarie). În memoriile sale, Willer susţine, evident eronat, că maestrul ar fi plecat, imediat după recital, spre Paris. Informaţia privind recitalul lui Enescu la Budapesta a fost consemnată şi în presa lugojeană: „După cum cetim în ziare, celebrul violonist român, cu şcoală franceză, protejatul reginei României, G. Enescu, a dat, la 2 martie a.c., un splendid concert la Budapesta, însoţit de cel mai mare cellist de azi, Pablo Casals, de marele pianist Tovey şi de Orchestra «Wiener Tonkünstler» din Viena, sub conducerea cunoscutului măestru Nedbal. Publicul ales, în frunte cu arhiducele Iosif şi familia sa, a primit călduros pe artistul român şi prestaţiunile sale” („Drapelul”, XII, 24, 1912, 3).

Ceva mai târziu, în 1926, Pablo Casals i-a dăruit prietenului său Traian Grosavescu o fotografie cu dedicație („Souvenirs de Pablo Casals”), păstrată în albumul cu suveniruri al marelui tenor, aflat în posesia nepotului său, dr. Dan Traian Demeter (v. Dan Traian Demeter, Traian Grosavescu și lumea sa, Nagard, Lugoj, 2006, unde sunt reproduse fotografiile și textele dedicațiilor oferite, de-a lungul timpului, tenorului lugojean).