Cum ar putea arăta centrul Lugojului (1)

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Imagine din Landshut, orașul german pe care primarul Claudiu Alexandru Buciu îl are ca model în dezvoltarea Lugojului

Constantin-T. STAN

Perimetrul central al Lugojului, un spațiu sacru, a cărui renovare se află în stand by, s-a constituit, de-a lungul ultimelor două secole, într-o adevărată inimă culturală, socială și comercială a burgului de pe Timiș. Damele și gentlemenii locali poposeau, alternativ, la cele două vestite localuri, Amigo și Corso, traversând Podul de Fier dintr-o parte sau alta, etalându-și elegantele garderobe, în pas cu moda occidentală. În sala festivă a Hotelului „Regele Ungariei” concertau muzicieni instrumentiști de elită, atrași de renumele urbei și existența unui climat adecvat, reprezentat de un exigent și educat public meloman (George Enescu, în 1914, și Pablo Casals, în 1911 și 1912, sunt cele mai elocvente exemple), dar și renumite corale din Imperiu, regatul României sau alte ținuturi. În apropiere, pe scena vechiului teatru, edificat, în 1835, de frânghierul Anton Liszka, a concertat, în 1846, Franz Liszt, un pisc al muzicii universale. Deocamdată, niciun însemn care să evoce prezența celor trei corifei la Lugoj!

Aceeași tristă constatare în legătura cu episodica prezență a lui Alexandru Ioan Cuza la Lugoj, în 1866, în apropierea actualului centru, la Hotelul „Păunul de Aur”. Timidele încercări anterioare de a reconstitui și restitui secvențe istorice, de o covârșitoare importanță pentru comunitatea noastră, ar trebui reluate și, evident, augmentate. Reporterul „Gazetei Transilvaniei” surprindea memorabilul moment al descălecării domnitorului, aflat pe tristul și ireversibilul drum al exilului, asumat cu atâta demnitate: „Descălecând la otelul «Păunul de Aur», pe lângă toate că timpul era foarte ploios, fu întâmpinat de o mulțime așa mare de popor, încât abia putu străbate prin stradă la otel, unde mulți dintre fruntași l-au petrecut până în odăile destinate. Cuza, întorcându-se cu Doamna Elena […], îi zice: «Vezi, dragă, dumnealor sunt toți români!»”.

S-a gândit cineva la amenajarea unei alei a personalităților, după modelul Timișoarei? Firma noului cinematograf, care face trimitere la Béla Lugosi, actorul hollywoodian care l-a întruchipat pe Dracula, rămâne un mister pentru mulți tineri spectatori. Un poster montat în hol sau un generic proiectat înaintea filmului programat ar putea oferi câteva date biografice și titluri din filmografia artistului.

Iar în fața cinematografului, dacă ar fi să mergem cu imaginația până la capăt, ar trebui să troneze un bust și o reclamă în stil american. Lugojul nefiind stațiune (poate, se vor descoperi cândva ape termale și se vor proiecta mai multe spa-uri funcționale!), singura șansă de a prospera o reprezintă promovarea turismului cultural.

Un centru (zona centrală ar trebui să se întindă de la Prefectură până la Hotelul „Dacia” – a se vedea centrul Oradiei) cu zone verzi (evident, gazon) și simfonii florale (orașul muzicii ar trebui să devină și oraș al florilor!), concepute cu rafinament artistic și multă imaginație.

Politicienii noștri au colindat, cu siguranță, pe multe meridiane, inclusiv pe fascinanta Coastă de Azur  (în urmă cu mai bine de două decenii, Corul „Ion Vidu”, sol al poganilor, a concertat cu succes la Saint-Raphaël), unde există un adevărat cult pentru amenajările florale.

Iar undeva, vizibil, poate în fața Catedralei Greco-Catolice, o fântână arteziană cinetică din oțel inox. Ca prioritate absolută însă, restricționarea circulației rutiere peste istoricul Pod de Fier, care trebuie redat pietonilor, eventual unor calești (de tipul celor vieneze sau celor văzute și admirate de mine la Cracovia) care să plimbe turiștii. Cei care au călătorit în marile capitale europene îmi vor da dreptate.

Ce de mult mi-aș dori ca lugojenii să stârnească o cât de mică și nevinovată invidie din partea timișorenilor, în umbra cărora au adăstat, cu excepții, sub varii regimuri, veacuri întregi.

Pentru împlinirea acestor deziderate, cred că merită, parafrazându-l pe Caragiale, să mai avem puțintică răbdare… Cu condiția ca un eventual proiect urbanistic destinat amenajării unui centru al Lugojului, demn de secolul XXI, să fie supervizat de profesioniști în domeniu.

Imagine din Landshut, orașul german pe care primarul Claudiu Alexandru Buciu îl are ca model în dezvoltarea Lugojului

2 comentarii

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.