Cum a fost jefuit poporul român (5)

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Colonelul trădător Alexandru D. Sturdza

Sistemul coletelor. Între anii 1916-1918, ocupanții inamici care plecau în permisie aveau voie să ducă cu ei 25 kg de alimente. De asemenea, toți militarii inamici aveau dreptul să trimită prin poștă la familiile lor lădițe-pachet  cu alimente a câte 10 kg în mod nelimitat.

Tratamentul prizonierilor de război. Ocupanții au improvizat 7 lagăre principale (București – două, Corabia, Craiova, Pitești, Ploiești, Slatina) și 33 de lagăre secundare. Numărul prizonierilor români în lagărele germane din România ocupată a fost de 42.000, iar în cele 95 de lagăre din Germania erau peste 70.000. Din cauza mizeriei, foametei, bătăilor și frigului în lagărele din România ocupată s-a ajuns la câte 70-80 decese zilnic. Prizonierii și internații civili, aflați în lagărele din Bulgaria, erau zdrențuiți, înfometați, folosiți la diferite corvezi, duși în piețe și oferiți publicului bulgar pentru a-i utiliza la munci, izbiți cu baioneta, ținuți noaptea legați sub cerul liber și supuși la nenumărate casne. Solda-ții prizonieri din Regimentele 40 Călărași, 9 și 10 Vânători au fost toți împușcați. Prizonierii români din Germania primeau ca hrană un terci (1% mălai sau făină de castane și 99% apă), în alte lagăre germane primeau apă și 50 grame de pește cu miros insuportabil, o dată pe săptămână. Pe lângă înfometare, germanii i-au supus la munci grele, loviți sălbatic cu biciul, cu vergi de fier, cu patul puștii, cu baioneta, aplicându-li-se torturi înfiorătoare. Pentru germani, prizonierul nu mai este om, ci un sclav fără drepturi, fiind înjugat la plug, să tragă care încărcate sub lovituri de bici, bătuți cu vâna de bou ș.a. Ca pedeapsă prizonierii erau puși cu genunchii pe bucăți de cărămidă colțuroasă și alte pedepse prin metode sălbatice. ”Nu eram considerați oameni, spune un fost prizonier, și sergentul neamț care ne număra la apelul ce se făcea de două ori pe zi, când raporta, enunța: prezenți 25 bucăți!

Trădători. În anul 1917, colonelul D. Sturza trece frontul la ina-mic, recrutând ofițeri români din la-gărele germane să treacă de partea Puterilor Centrale, constituind astfel o organizație specială care îndemna prizonierii români din lagăre la acțiuni antipatriotice. În țară, primarul Bu-cureștiului, colonel Verzea, a adus mari servicii Germaniei în sectorul poștelor și telecomunicațiilor, tran-smițând germanilor telegrame opera-tive, a comunicat inamicului hărțile telegrafice și telefonice, au introdus fire telefonice inamice în comunica-țiile românești s.a. În teritoriul ocu-pat, grupul trădătorilor politici era alcătuit din Petre Carp, Costache Lupu, miniștri ș.a. În unele județe, funcționarii civili, polițiști slugarnici și primari băteau locuitorii, iar unii preoți colaborau cu inamicul.

Partizani. Slt. (învățător) Victor Popescu din R. 18 I. scăpat dintr-o încercuire și, rămas în spatele frontu-lui inamic, organizează în Oltenia un mic detașament de luptă, compus din militari români, civili voluntari, prizonieri ruși și italieni evadați din lagăre, în total cca 100 de luptători. Pentru a cunoaște situația din zonă cu privire la actele abuzive săvârșite de cotropitori, sublocotenentul apărea în sate și orașe travestit în ținută de cioban, de călugăr, sau altă înfățișare. Printre formele de luptă practicate sunt ambuscada, atacarea inamicului în zonele muntoase, urmărirea inamicilor și pedepsirea lor pentru faptele nesăbuite comise pe seama cetățenilor. Slt. V. Popescu a lansat o Proclamație: „Dragi români! Primari de la sate! Soldați români din spatele frontului! Luptați cu arma în mână împotriva dușmanilor care ne-au cotropit țara! Trădă-tori români, vă avertizez că veți fi aspru pedepsiți dacă cola-borați cu dușmanii!”. Forțele de ocupație au oferit o recompensă de 30.000 lei pentru capturarea lui. Un primar, un preot și un călugăr au trădat detașamentul, dar fără succes, patrulele inamice au fost ucise, iar primarul și călugărul au fost executați de V. Popescu. Pe corpul lor a lăsat un bilet: „Așa vor păți toți cei care își trădează frații și stau în slujba dușmanului!”. După 3 luni, detașamentul s-a dizolvat, iar slt. V. Popescu a trecut frontul în Moldova ajungând la unitatea lui. În anul 1948, a fost amendat, deoarece preotul care l-a trădat în 1917 a informat se-curitatea că învățătorul V. Popescu fa-ce propagandă împotriva regimului. Eroul V. Popescu a murit în anul 1970, la 90 de ani. În anul 1986 s-a turnat un film bazat pe luptele de partizani desfășurate de el. În amintirea eroului, în anul 1996, școala din satul Valea cu Apă (Gorj) primește numele lui, ridicându-i și un bust la intrare.

As. Mil. R. R. ”Lt. erou P.Laţcu” Lugoj

Colonelul trădător Alexandru D. Sturdza
Eroul ofițer și partizan V. Popescu

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.