Concert și carnaval până la 4 dimineața, la Moara Șpănească din Lugoj, chiar a doua zi după puternicul incendiu din 1860

Gabriel CIUPA

Pe parcursul istoriei sale, Lugojul ajunge treptat să fie capitală administrativă a estului Banatului, zonă cunoscută și sub numele de Banatul Montan.

Denumirea de șpan, la Lugoj, este o denumire populară veche, preluată din perioada medievală, având la origine denumirea oficială maghiară de foișpan, germană de geșpan și era dată nobilului care stăpânea un ținut. Mai târziu i se spunea la fel conducătorului administrativ al unui comitat.

Conducătorii cunoscuți și sub denumirea de comiți aveau, mulți dintre ei, rang nobiliar de conte, baron. Unii dintre ei proveneau din vechi familii nobiliare, cu origini din Europa Occidentală, și au fost „naturalizați”, primind diverse titluri nobiliare în cadrul regatului ungar sau imperiului habsburgic. Șpanii au fost cei mai înalți funcționari ai comitatului și multe zone sau proprietăți din comitat erau asociate cu denumirea de șpan, cum ar fi la Lugoj zona ce poartă denumirea de „Moara Șpănească’’.

„Moara Șpănească” este prima din Banat care primește distincția de Kunstmuhle           

„Moara Șpănească’’ a fost cea mai ma-re moară de apă de tip industrial din Lugoj, diferită de clasicele mori de apă artizanale din punct de vedere al tehnologiei și capacității mari de măcinare, dar cu toate acestea încă se cunosc foarte puține apecte despre primul obiectiv industrial al Lugojului.

În perioada 1850-1860, moara cunoscută de lugojeni sub numele de „Moară Șpănească’’ era administrată de societatea pe acțiuni Lugoser Kunstmuhle.  Denumirea de Kunstmuhle era dată în secolul XIX morilor care aveau un standard tehnic ridicat pentru acea vreme. Moară de apă din Lugoj este prima din Banat care primește această distincție de Kunstmuhle, dată morilor industriale moderne. 

Denumirea de Kunstmuhle, dată în anii 1850 acestei mori de apă din Lugoj, confirmă oficial folosirea turbinelor hidraulice la această moară încă din anii 1845. Acest sistem presupunea ca vechile roți de lemn care foloseau apa (prin cădere) să fie înlocuite cu tehnica avansată a turbinelor hidraulice din metal, prevăzute cu un rotor cu palete, angrenate de jetul puternic al apei de la baza barajului morii, care transformau energia apei în energie mecanică, folosită la angrenarea mecanismelor morii.

„Moara Șpănească”, administrată de societatea pe acțiuni Lugoser Kunstmuhle din Lugoj, folosea un sistem cu două turbine hidraulice de metal (aflate la baza unui baraj) ce angrenau mecanismele morii, prevăzute cu mai multe pietre de moară (între 10 și 12 pietre de moară) folosite pentru separarea părților anatomice ale boabelor de cereale și pentru măcinarea în particole fine de făină. Și pietrele de moară erau diferite de cele utilizate la morile artizanale din zonă, erau de tip industrial, cu granulație fină, având în compoziție o rocă foarte dură (adesea poroase, cum ar fi porfir, lavă bazaltică, conglomerat și gresie specială de cuarț), fiind importate de la fabrici specializate din imperiul austriac. Ulterior se vor folosi și pietre de moară mixte, ce aveau în compoziție roca foarte dură și un liant de ciment la fel de dur, care dădea granulația măcinarii.

1860 – Muzică clasică și carnaval în cadrul unui eveniment organizat la moară           

Un articol inedit din februarie 1860 apărut în ziarul local de limba germană Lugoser Anzeiger relatează un eveniment cu caracter cultural și social care a avut loc la Moara Șpănească.

Astfel, știm că în data de 20 februarie 1860, într-o zi de luni, asociația locală de muzică Muſikverein, din Lugoj, organizează o petrecere de tip carnaval într-o sală mare a morii „Kunstmuhle” (Moara Șpănească) din Lugoj.

Evenimentul a fost organizat la insis-tențele publicului lugojean, deși cu o seară înainte (18-19 februarie 1860) a avut loc un puternic incediu, care a creat mari pagube morii în ceea ce pri-vește echipamentele și depozitul de cereale și făină. Programul petrecerii a început cu piese muzicale oferite de asociația Muſikverein, interpretate de actori locali din Lugoj. A fost un program scurt, dar unul de calitate și foarte apreciat de publicul lugojean, prezent în număr mare la acest eveniment.

Astfel, s-a cântat „Ob sie meiner wohl gedenkt” (Crezi că își amintește de mine?)  după o piesă a compozitorului austriac Heinrich Proch (1809-1878) scrisă după textul lui Johann Nepomuk Vogl. A urmat duetul cu piesa „Herbstlied” (Cântec de toamnă) a compozitorului și dirijorului german Felix Mendelssohn (1809-1847), scrisă după textul lui Karl Klingemann, un duet după opera „Kunot” pentru soprană și bas și la final o uvertură pentru pian la 4 mâini din opera „Hunyady Laszlo” a compozitorului maghiar Ferenc Erkel (1810-1893).

După încheierea părții muzicale de audiție, restul nopții până la 4 dimineața a fost dedicat dansului și bunei dispoziții, pe fondul muzical asigurat prin piese alese ale vremii de către orchestra  Regimentului 6 kaiserlich-koniglich Uhlan staționat în Lugoj.

Referitor la incediul din noaptea dintre 18-19 februarie 1860, conform presei vremii știm că moara era asigurată cu toate bunurile sale la firma de asigurări Erstein ungariche allgemeinen Assecuranz – Gesellschaft din Pest. Astfel, Kristof Jakabbfy (vicecomite), unul dintre acționarii Morii Șpănești din aceea perioadă, anunță în presa locală, la 30 martie 1860, că a fost despăgubit integral, în numerar, prin agentul local al firmei de asigurări, Josef Arnold, atât în ceea ce privește marfa aflată pe stoc, cât și în ceea ce privește mobilierul și utilajele morii, distruse de incendiu.

După anul 1860, conform datelor vremii, Moara Șpănească nu își pierde din importanță, ci va cunoaște, până în anul 1920, lucrări de extindere, de construire și reconstruire, dotarea cu echipamente noi și turbine hidraulice.