Constantin-T. STAN
Peste câteva zile va sosi la Lugoj distinsul universitar Robert-Radu Benkoczi, rezident în Canada. Distinsul oaspete va dori să vadă care e stadiul lucrărilor la casa în care a trăit marele său înaintaș, Ioan Vidu, „doinitorul Marii Uniri”, așa cum l-am alintat într-un volum monografic pe care i l-am dedicat în 2017.
În urma decesului dr. Lia Vidu-Benkoczi (nepoata lui Vidu și mama magistrului canadian) și refuzul autorităților administrației locale de a achiziționa imobilul în care a locuit și creat părintele Anei Lugojana (între 1912, anul căsătoriei cu învățătoarea Sidonia Vița, după decesul Silviei Codreanu, prima sa soție, și 1931), strănepoții lui Vidu (prof. univ. dr. Robert-Radu Benkoczi, dr. Maria-Cristiana Iosif și dr. Carola-Elena Ferenczi) au luat o surprinzătoare și, în același timp, nobilă decizie: donarea imobilului Primăriei, în vederea transformării sale, într-un timp rezonabil, într-o casă memorială.
Am vizitat, acum câțiva ani, la Gyula, casa memorială care poartă numele autorului Imnului Maghiar, Erkel Ferenc. O tehnologie digitală de ultimă generație, un spațiu generos pun în valoare anvergura unei personalități providențiale, oferind copiilor, tinerilor imbolduri și temeiuri pentru inocularea și cultivarea unor curate sentimente și emoții patriotice, iar turiștilor străini, un semn cert al civilizației.
Doar națiunile sau comunitățile locale care cultivă memoria marilor înaintași sunt demne de o Europă civilizată și creează un sentiment tonic de progres social și cultural.
Anii au trecut, fosta adminstrație a rămas o palidă amintire (fără nici cea mai mică intenție și stăruință de a spori imaginea culturală a Lugojului prin promovarea unui brand de seamă local – despre regret nici nu poate fi vorba!), iar greaua responsabilitate s-a transferat, fatal, asupra actualei administrații.
Din păcate, proiectul a rămas, până în momentul actual, în faza bunelor intenții, fără nicio perspectivă pe termen scurt sau mediu.
Recent, o delegație a Primăriei lugojene a efectuat o vizită oficială în Jena, oraș înfrățit cu urbea noastră. A fost, oare, prezent, în sânul delegației noastre, un reprezentant de vază al vieții culturale lugojene, care să prezinte, sintetic, o panoramă culturală actualizată a orașului muzicii, să evoce marile nume care și-au desăvârșit studiile sau au evoluat pe mari scene de concert sau lirice din spațiul cultural german?
Mă gândesc la Aura Twarowska, Cetățean de Onoare al Lugojului, doctor în muzică, fostă solistă a Operei de Stat vieneze, o voce de aur a teatrului liric românesc și european, un adevărat ambasador al spațiului cultural lugojean, care ar trebui permanent invitată cu prilejul unor asemenea proiecte.
Era momentul prezentării regretatului pianist Paul Dan, magistrul cu har al Universității din Mannheim, a dirijorului și profesorului Frederic Gerber, activ mulți ani în rândul selectului corp profesoral al Academiei de Muzică din Dresda, deopotrivă diplomat, înaintea Primului Război Mondial, al regatului României. Era momentul stabilirii unor contacte culturale între bisecularul cor „Ion Vidu” și ansambluri similare din orașul înfrățit.
Cu ani în urmă, reprezentanții admi-nistrației locale însoțeau corul în difertite turnee artistice, privindu-l, cu drept temei, ca un mesager în măsură să exprime chintesența locului binecuvântat de Domnul.
Cu prilejul unui turneu întreprins la Orléans, de asemenea oraș înfrățit, întîmplarea a făcut să fie prezent în Primăria franceză (inundată, în exterior, de ingenioase aranjamente florale pe un gazon permanent tuns) Bogdan Mazuru, ambasadorul României la Paris.
Nevoit de împrejurări, am preluat, cu de la mine putere, rolul de purtător de cuvînt și am întreținut un dialog cu oficialul român, foarte interesat de perspectiva unei colaborări culturale între orașul muzicii (localitatea natală a marelui György Kurtág, privit în Occident ca un semizeu, dar încă puțin cunoscut și prețuit la Lugoj) și orașul Ioanei d’Arc.
Jucând un rol neoficial, evident că nu s-a perfectat nimic în acest sens, totul rămânând la nivelul unor nobile intenții, care necesitau, pentru o eventuală punere în practică, acordul și suportul unor oficialități.
Nimeni nu le pretinde oficialităților un anumit standard cultural, dar un personaj politic inteligent apelează la consilieri competenți și performanți, cu studii de specialitate, eventual doctori în domeniu. Lech Wałęsa, fostul prereședinte al Poloniei, era simplu electrician, dar avea inteligența și înțelepciunea să se înconjoare de reprezentanți ai elitei culturale și intelectuale poloneze.
Ce o să-i spun universitarului Robert-Radu Benkoczi când o să vadă lacătul pus pe casa părăginită a lui Ioan Vidu, poate cel mai important simbol al Lugojului?
Probabil că o să mă străduiesc să încropesc câteva fraze meșteșugite, care să-i îndulcească profunda dezamăgire. Oricum, nu e bine să-ți vorbești de rău casa și târgul indiferent de situație.
Lasă un răspuns