Avem puțină răbdare? [short sport] Antrenori de sezon

Avem puțină răbdare?

Nu știu de ce, dar am senzația că, în ciuda ultimelor rezultate care-l „condamnă” la oprobriul aproape general, antrenorul Mirel Rădoi merită răbdare. Din mai multe motive. Unu, că vine după o campanie frumoasă în care a strălucit cu echipa la Europenele de tineret, probându-și importante calități de luptător, dar și de strateg, pe care le-a dezvăluit în perioada sa activă sub tricoul Stelei. Doi, fiindcă e normal ca trecerea de la juniori la seniori să se efectueze treptat și nu în bloc, iar la rezultatele imediate e normal să renunți odată ce ai început asanarea unui teren pe care figurau nume respectabile, dar vizibil obosite și demotivate. Trei, pentru că e imposibili să ceri omogenitate unui ansamblu mixt abia format și care, s-o spunem drept, n-are nici pe departe valoarea echipei de referință la care ne gândim mereu și pe care unii o numesc Generația de Aur. Patru, deoarece nu-mi vine să rezonez cu valul pro – Hagi care, în programul său electoral, solicită strategii și un proiect pe termen lung. Aruncând întreaga vină pe umerii conducerii federației, acolo unde războiul mocnit cu subiecte Gică Popescu și Ionuț Lupescu se duce pe tot mai multe planuri. De fapt, și regele neîncoronat al fotbalului solicită, până la urmă,… răbdare. Așa încât de ce să n-o avem cu unul care care e abia la start, la o primă încercare la acest nivel? La câte dezamăgiri am avut privind experimentele de pe banca tehnică a reprezentativei României – printre care și Gheorghe Hagi, la memorabilia necalificare cu Slovenia – mai contează riscul de a contabiliza una în plus?

Antrenori de sezon

Steaua București, FCSB de Pipera, și Dinamo București, colonizată iberic pe deșertul lăsat de foștii amatori și șmecheri ce au populat până nu demult birourile de la sediu – adică unul din hotelurile patronului, au tot mai mari probleme. De identitate, de reprezentativitate, dar, mai grav, de imagine sportivă și rezultate. La prima adresă, roș-albastră, finanțatorul care, așa ne-a promis, nu mai acaparează agresiv ecranul, lucrează în continuare la telefon, de unde se fac tactica și schimbările, atribuite teoretic unui salariat ce ocupă, temporar, banca de… rezerve ca antrenor principal. De fapt antrenor de rezervă, fără personalitate, automat și fără discurs sau păreri (neaprobate de la celălalt capăt al firului) în zona media. Echipa joacă prost, în ciuda numelor din lot care, pentru nivelul campionatului nostru, sunt totuși printre cele mai importante. Așa încât e de văzut dacă Reghecampf (tehnicianul cu care echipa a câștigat ultimele titluri, în 2012-2013 şi 2013-2014) va reveni sub comanda șefului, asumându-și un rol pe cât de ingrat, pe atât de neproductiv. Dincolo, în Sectorul doi, pe arătura din Șoseaua Ștefan cel Mare, 11-le lui Contra nu leagă de niciun fel jocul deocamdată și pierde puncte mari, chiar dacă planurile au fost mărețe și transferurile la gruparea în alb-roșu au depășit total așteptările, cantitativ și calitativ. Și, deși spaniolii i-au declarat dragoste veșnică lui Cosmin (altfel nu se explică clauza de reziliere a contractului înainte de termen de 300.000 de euro !!), presiunea pe care o aplică gruparea focoșilor suporteri ai dinamoviștilor forțează deja spre maximum supapele răbdării acționarilor care, cu siguranță, și-au imaginat că vor găsi pe plaiurile de adopție o societate și o mentalitate normale, echilibrate. Un vis spulberat. Un sueno roto, cum ar zice Cortacero!