Așezări din Țara Făgetului (II): Bătești

Aşezat pe malul pârâului Vădana, despre care legenda spunea că ar fi înghiţit în vremuri de demult fiul unei văduve, satul Băteşti se situează doar la doi km de Făget, pe drumul asfaltat al „nisipului de Jupâneşti”. Cele mai vechi urme de locuire datează din epoca bronzului, mai precis din a două jumătate a mileniului II î. Hrs. În 1554 satul apare într-un defter turcesc sub denumirea de Batest. În 1597, este donată de Sigismund Bathory lui Ştefan Török. La introducerea în posesie a lui Ştefan Török, la Margina iau parte şi iobagii din Băteşti, Adam Popa şi Nicolae Cozma.

În 1612 Gabriel Báthory îl donează lui Katalin Török. La 1617, satul Băteşti aparţinea de comitatul Timiş, fiind zălogit de Gabriel Bethlen, iar în 1620 este donat, împreună cu Fărășeștiul, lui Ştefan Béthlen jr. De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată și în alte forme: 1597 Balyest, 1598 Batest, 1612 pred. Balest, 1620 Balliest, 1690-1700 Battyest, 1717 Bosche, 1723-1725 Badiest, 1743 Batjest, 1761 Batiesti, 1774 Pattiest, 1776 Batiest, 1828 Battyest, 1851 Battiest, 1913 Vadpatak. În anul 1554 Brăneștiul făcea parte din nahia Margina și avea 6 case (familii impozabile), în 1569, 13 case, în 1579, 15 case, în 1776, 76 case, în anul 1869 avea 99 case și 512 locuitori, din care 506 ortodocși; în 1880 avea 101 de case și 508 locuitori, din care 505 ortodocși; în 1900 avea 129 de case și 568 locuitori, din care 562 ortodocși; în 1910 avea 124 de case și 532 locuitori, din care 529 ortodocși; în 1930 avea 496 locuitori, din care 490 ortodocși; în 1992 avea 485 locuitori, din care 343 ortodocși; în 2002 avea 503 locuitori, din care 350 ortodocși; în 2011 avea 456 locuitori, din care 394 ortodocși.

Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul/nahia Icuș/Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget. De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul cercual Făget împreună cu comunele Bătești, Bichigi, Băsești și Povergina, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Făget.

Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului, comuna Bătești alături de satele Brănești, Jupânești, Temerești și Bătești făceau parte din raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 din raionul Făget. Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar satul Bătești este arondat comunei Făget (din 1994 orașul Făget). Băteștiul și-a legat numele de momente importante din istoria Banatului: Revoluția de la 1848-1849, Primul Război Mondial, Marea Unire din 1918, Al Doilea Război Mondial etc. La 8/21 noiembrie 1918 locuitorii comunei Bătești l-au ales pe țăranul Petru Cernescu să-i reprezinte la Marea Adunare de la Alba Iulia, care a fost însoțit și de Ioan Munteanu. Potrivit tradiției locale, biserica de lemn ar fi fost adusă aici pe tăvălugi din fosta localitate Veţa, fiind trasă de şase perechi de boi. Nu se cunoaşte anul construcţiei, asupra datării s-au emis mai multe ipoteze, oscilând între secolele XV–XVIII. În anul 1936 a început construcția unei noi biserici, preot paroh, la acea vreme, fiind Romul Radulovici, fiu al satului. Deși a fost terminată în anul 1939, biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” a fost sfințită abia în 27 octombrie 1946, de către episcopul Veniamin Nistor al Caransebeșului.

Dintre preoții care au slujit în această biserică amintim: Ioan Popovici (1767-1789), Ioan Ioanovici (1780-1789), Ioan Popovici (1789-1812), Ioan Covaci (1812-1823), Petru Olaru (1834-1845), Adam Popovici (1846-1879), Dionise Ienchi, Filimon Boian, Simeon Popescu (tatăl lui Traian Vuia, 1880-1886), Romul Radulovici (1936-1943), Dimitrie Nicoară (1943-1944), Ioan Capotescu (1945-1948), Ioan Clavel (1949-1952), Dimitrie Bulmeza (1953-1959), Nicolae Ciurescu (1959-1962), Vasile Petrica (1965-1968), Vlăduț Marin (1971-1978), Bujor Păcurar (1978-2002), Cristian Farcaș (2002-2014), Valentin Murar (2014- prezent). În 1774 copiii din Bătești învățau la şcoala confesională din Făget. În 1791, Băteștiul apare cu școală proprie, nu și local, învățător fiind Isaia Iancovici.

În 1845 școala avea un local în stare bună. Dintre învățătorii confesionali: Martin Ianculescu, Isaia Iancovici, Nicolae Popovici, Lazăr Mărgescu, Serafim Achimoviciu, Vasile Neda, Petru Radulovici, Romul Radulovici, Iosif Ursulescu, Nicolae Popovici, Trifu Ardelean, George Neda, Petru Curuți. Pajiștea cu narcise (Narcissus poeticus) de la Bătești, denumită și Grădina cu flori a Banatului, este protejată din 1995 și declarată de interes național din anul 2000. La Bătești crește și o specie protejată de stânjenei (Iris sibirica).

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!