“Am încercat să cânt la chitară și vioară, dar mi s-a părut prea greu. Am rămas la... fotbal în fața blocului”. Parcursul impresionant al celui mai bun clarinetist român

„Palatul Pionierilor, cum se numea în vremea aceea, a fost locul unde am încercat pentru prima dată să cânt la un instrument muzical. Am început cu chitara, mai târziu cu vioara, dar mi s-a părut prea dificil. Așa că m-am decis… să joc fotbal în fața blocului”, povestește cu umor TIBOR REMAN – considerat astăzi ca fiind, poate, cel mai bun clarinetist român. Tibor este invitatul special al Filarmonicii Banatul Timișoara, vineri, 20 ianuarie 2023, când, alături de Orchestra simfonică dirijată de maestrul Radu Popa, va urca pe scena Sălii Capitol, de la ora 19:00.

Un profesionist de înaltă clasă, dar și un om de mare valoare, modest, amabil și zâmbitor, Tibor Reman a răspuns solicitării Filarmonicii de a povesti despre parcursul său în muzica clasică. Înainte, iată căteva date despre studiile și cariera sa.

TIBOR REMAN a studiat la Liceul de Muzică S. Toduță (prof. Gheorghe Laszlo), Academia de Muzică Gh. Dima (prof. Ioan Goila), Academia de Muzică Franz Liszt Budapesta (prof. Zsolt Szatmari), Universitatea de Arte Berlin (prof. Francois Benda). Este, de asemenea, bursier Staatskapelle Berlin și premiant al concursurilor internaționale Jeunesses Musicales București, Wiener Classic Prize Semmering, Yamaha Woodwind Competition Germania.

Între anii 2004 și 2006 a fost colaborator permanent al Budapest Festival Orchestra, care se afla sub bagheta maestrului Ivan Fischer. Din anul 2007 este colaborator permanent (prim-clarinetist) al Orchestrei West-Eastern Divan, sub bagheta maestrului Daniel Barenboim. De asemenea, între anii 2008-2010 a fost prim-clarinetist-asistent la Orchestra de Stat/Opera de Stat din Hanovra.

Din 2010 este prim-clarinetist-solist la Staatskapelle Berlin/ Opera de Stat Berlin, sub bagheta dirijorului principal Daniel Barenboim și a dirijorilor invitați Simon Rattle, Zubin Mehta, Christian Thielemann, Gustavo Dudamel, Antonio Pappano etc. A participat în turnee la toate festivalurile importante: Salzburger Festspiele, BBC Proms, Luzern Festival, Musikverein Wien, Carnegie Hall New York, Suntory Hall Tokyo, Philharmonie de Paris ș.a.

Este membru permanent al ansamblului cameral Boulez Ensemble Berlin, cu care concertează pe scene importante: Carnegie Hall New York, Philharmonie de Paris, Philharmonie Berlin, Pierre Boulez Saal Berlin etc.

Din anul 2010, Tibor Reman este lector universitar la Universitatea de Arte din Berlin și mentor în cadrul Academiei de Orchestră Staatskapelle Berlin.

Redăm în continuare dialogul cu invitatul nostru.

Tibor Reman s-a născut și a copilărit într-un oraș înconjurat de munți – Vulcan, județul Hunedoara. Familia lui s-a mutat apoi la Cluj, acolo unde a Tibor început să studieze muzica clasică.

“Studiile muzicale le-am început la 11 ani, la Școala de Muzică S. Toduță din Cluj.
Dragostea pentru muzică mi-au insuflat-o părinții, fratele meu mai mare Zoltan Reman, care era deja un binecunoscut și apreciat clarinetist clujean, și primul meu profesor de clarinet, domnul Gheorghe László. Cu exigență, dar și cu multă dăruire, dânsul a reușit să-mi trezească pasiunea pentru acest instrument”.

Se gândește mereu cu plăcere la locul în care a copilărit, iar plecarea din orașul natal nu a văzut-o niciodată ca pe o evadare, așa cum mulți privesc desprinderea de Valea Jiului.

“Eu am doar amintiri plăcute din copilăria mea din Valea Jiului. Faptul că am plecat la studii la Cluj nu a fost a “evadare”, ci mai de grabă ideea părinților. Am iubit orașul meu natal. Și astăzi îmi lipsește imaginea Munților Parâng deasupra orașului. În România revin mult prea rar. Familia s-a mutat la Cluj, așa că nu am mai fost de foarte mult timp la Vulcan. Dar mai am prieteni din copilărie în oraș, iar zona este de o frumusețe aparte, așa că, odată și odată, cât de curând sper, am să îmi revăd orașul natal”.

Recunoaște că școala românească l-a format ca muzician, însă, străinătatea i-a oferit nivelul înalt de performanță.

“Clujul m-a format ca clarinetist. La Budapesta și la Berlin am fost atras de posibilitatea de a studia cu profesori renumiți și de a avea o viață culturală/ muzicală foarte atractivă. Acolo am auzit pentru prima oară muzicieni și orchestre de prim rang mondial. Unele dintre aceste concerte au fost adevărate revelații. Mi-am dat seama cât de mult mai am de lucru din punct de vedere tehnic, dar mai ales muzical/ stilistic ca să ajung aproape de un astfel de nivel artistic.

Cât despre revenirea acasă, concertele și turneele pe care le susțin împreună Orchestrei Staatskapelle Berlin și activitatea didactică de la Universitatea de Arte Berlin mi-au lăsat prea puține ocazii să revin în țară. Iată, însă, că invitația onorantă a Filarmonicii Banatul Timișoara este o ocazie perfectă de a mă întoarce pe scena românească”.

Școlile de muzică românești sunt mai eficiente, au un program mai intens de formare muzicală teoretică și instrumentală

L-am rugat pe Tibor să facă o comparație între școala de muzică românească și cea occidentală.

“În Germania există puține școli speciale de muzică, așa cum le cunoaștem în România. Cei mai multi studenți se formează frecventând ore private, la profesori sau instrumentiști din orchestre de renume. Eu cred că școlile noastre de muzică, de exemplu, Sigismund Toduță din Cluj, sunt mai eficiente, având un program mai intens de formare muzicală teoretică și instrumentală. Studenții buni de acasă reușesc la audiții și în străinătate.

Elevii și studentii de astăzi au, totuși, dificultăti de concentrare a energei asupra studiului și chiar studiază mai puțin în comparație cu generațiile anterioare, care știau că doar dobândind un nivel înalt poți vedea lumea. Astăzi, cu internetul și rețelele sociale, în special, nu e de mirare că elevii nu mai studiază șase ore pe zi. În acelasi timp, profesorii sunt bine formați, au contact mai strâns cu lumea artistică din străinătate, iar instrumentele elevilor sunt de o calitate mai bună în zilele noastre”.

Copiii reprezintă viitorul public al sălilor de spectacole

“O legătură mai strânsă între instituțiile de cultură și scolile de muzică, în special cu cele primare și gimnaziale, ar fi răspunsul la situația sălilor goale de concerte din România. Toate proiectele care atrag copiii spre un instrument muzical, poate chiar începând din grădinită, creează publicul din viitor. A cânta la un instrument în copilărie, indiferent de talent, trebuie să redevină un lucru absolut normal într-un oraș cultural ca Timișoara și nu numai. Unii vor deveni muzicieni, ceilalți, spectatori. În final, adulți cu afinitate și respect pentru muzica clasică.

În acest sens, deosebit de important este ca școlile să participe nu doar la concerte, ci și la repetiții ale orchestrei, la evenimente culturale educative, să dezvolte proiecte de orchestre de copii, de tineret. Muzica trebuie să facă parte din viața noastră cotidiană, să nu fie doar o distracție de sfârșit de săptămână.

Bineînteles, și instituțiile culturale trebuie să contribuie cu programe de concert atractive, operele cu scene interesante etc. Nici eu nu aș merge la o Traviata într-o regie/ costume/ scenă prăfuită, toate neschimbate de decenii”.

Am încercat doar să supraviețuiesc cumva situației

Povestea primului contact al lui Tibor cu scena a fost cu totul altfel decât se aștepta.

“Prima dată când am urcat pe scenă a fost la un concert al clasei de clarinet, la 12 ani. Îmi amintesc că eram foarte nerăbdător să cânt, dar în momentul în care am realizat că în sală e și public, era mai multă spaimă decât bucurie. În loc să comunic cu publicul, am încercat doar să supraviețuiesc cumva situației. Începutul e întotdeauna mai greu”, spune Tibor râzând.

E mai usor să înțelegem o creație artistică dacă îi cunoaștem și contemporanii

Tibor Reman face profilul muzicianului complet, care trebuie să aibă “control tehnic asupra instrumentului, cunoștințe teoretice profunde și flexibilitate stilistică. Însă, tinerii muzicieni au tendința să pună un accent prea mare pe partea tehnică a unei piese, ceea ce e, bineînteles, esențial. Dar le-aș recomanda să se ocupe și de contextul istoric, social, cultural în care compozitorul respectiv a trăit și a creat. E mai usor să înțelegem o creație artistică dacă-i cunoaștem și contemporanii din literatură, artă plastică, teatru. Astfel, și noi creștem, ne educăm odată cu piesa pe care o studiem”.

În încheiere, Tibor Reman ne-a povestit o îmtâmplare, amuzantă acum, nu și atunci, dinaintea unui concert al Orchestrei Staatskapelle Berlin.

“În 2010, când am devenit prim-clarinetist al Orchestrei Staatskapelle Berlin, de Revelion s-a cântat Sinfonia a IX-a de L. V. Beethoven. Fiind o piesă binecunoscută si cântată cu câteva săptămâni înainte, la singura repetiție dinaintea concertului abia s-a mai repetat ceva. Cu puțină exegarere, aș putea spune că doar primele măsuri din fiecare parte. Timpul a zburat în încercarea de a rezolva probleme acustice între cor și orchestră. Problema era că eu nu mai cântasem niciodată această simfonie! Destul de speriat, m-am dus la dirijor, care era dirijorul nostru principal, Daniel Barenboim, și i-am spus: maestre, avem o mică problemă. Nu am repetat aproape nimic, și eu nu cunosc simfonia. La care dânsul a răspuns atât: «Es wird dir gefallen! », adică » O să-ti placă! »”.

Programul concertului al cărui solist este Tibor Neman este următorul: