Zoltan Kling, șeful criminal al securității din Lugoj

Gheorghe PETROV

Profil de bestie a Securității: criminalul Zoltan Kling, vânător de partizani și torționar sadic. Cine a fost acest monstru

Continuăm prezentarea profilelor sângeroase ale unor cadre de Securitate, care s-au remarcat prin devotament și obediență în îndeplinirea sarcinilor trasate de Partid și prin zelul depus în executarea ordinelor venite din partea structurilor superioare ale Ministerului Afacerilor Interne, care s-au transpus în arestări, anchete, torturi și omoruri îndreptate împotriva a numeroși semeni.

Astăzi, despre cel care a fost cândva Zoltan Kling. Acesta s-a născut la 25 mai 1912, în Timișoara, ca fiu al lui Eugen și Regina, fiind de origine evreiască.

După absolvirea a patru clase de liceu a urmat un curs comercial în Timișoara. Ulterior, a terminat și școala de ucenici. De meserie a fost geamgiu, ca și tatăl său.

În perioada interbelică, între anii 1927-1932, a lucrat la firmele Leopold Wolstein din Reșița (1927-1928), Întreprinderea de acumulatoare Galvany (1929), alături de tatăl său (1930-1931), Goldstein din Resița (1931-1932).

În 1931, a devenit membru de sindicat, pentru ca în anul următor să se stabilească în Timișoara.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, anii 1941-1942, a fost trimis la muncă obligatorie în Piatra Olt și Lugoj, iar din 1942 și până în 1944 a lucrat la firma individuală Abrudan Niculaie din Lugoj.

După 23 august s-a reconvertit profesional, devenind activist de partid, iar în 1945 a fost trimis să lucreze în Poliție.

În 1945, a fost unul dintre activiștii trimiși să lucreze în MAI, după numirea lui Teohari Georgescu în funcția de ministru și preluarea controlului asupra ministerului de către comuniști.

În aparatul de poliție, a avut funcțiile de secretar al Poliţiei Lugoj și șef al Serviciului de Siguranţă Lugoj.

După înființarea Securității, a fost încadrat cu gradul de maior în funcția de șef al Serviciului Județean a Securității Poporului Severin cu sediul la Lugoj, funcție pe care a deținut-o până în septembrie 1950.

Ca ofițer de Securitate a participat la reprimarea „bandelor de munți”, după cum erau numite în epocă organizațiile de luptători anticomuniști, colaborând, printre alții, cu infamul maior de miliție Eugen Alimănescu la execuția extrajudiciară a mai multor condamnați din aceste grupări.

A făcut parte și din „Comandamentul Unic Timiș”, înființat în ianuarie 1949 la Caransebeș, o structură militarizată a Securității care a coordonat acțiunile represive îndreptate împotriva grupărilor de partizani anticomuniști din zona Banatului Montan.

În 16 septembrie 1950 a fost transferat în Serviciul de Informații al Armatei, activând la început ca șef de serviciu în cadrul Regiunii a II-a Militară București, de aici fiind mutat, în 16 decembrie 1950, pe o funcție similară la Regiunea a III-a Militară Cluj.

În aprilie 1951 s-a îmbolnăvit, diagnosticul cunoscut fiind de „tulburări vasculare și surmenaj intelectual”.

După ce starea sa de sănătate s-a mai îmbunătățit, la cerere, a fost reîncadrat în Securitate, ocupând alte funcții: șef de birou la Comandamentul Trupelor de Securitate (iulie – noiembrie 1952), director adjunct al Direcției Regionale de Securitate Arad (noiembrie 1952 – mai 1953), director adjunct al Securității orașului Arad (mai – noiembrie 1953) și șef de serviciu la Direcția de Pază a Ministerului de Interne (noiembrie 1953 – septembrie 1954).

În septembrie 1954, din motive de sănătate a fost scos din cadrele active, fiind trecut în rezervă la sfârșitul acelui an cu gradul de locotenent-colonel.

A murit în anul 1970, complet nebun, în Spitalul de bolnavi psihici din Lugoj.

Cât a fost ofițer de Securitate, mai ales în perioada anilor 1948-1950, s-a făcut remarcat prin zelul deosebit și perseverența de care a dat dovadă în combaterea și reprimarea organizațiilor anticomuniste care au activat în zona Banatului Montan.

A participat la execuțiile extrajudiciare săvârșite în pădurile din împrejurimile Lugojului, în care, la 2 august 1949 au fost asasinați șapte deținuți politici din Lotul Spiru Blănaru, iar în 10 martie 1950 au fost împușcați 16 deținuți politici dobrogeni judecați în Lotul Babadag.

În numeroasele sale memorii declara că are „inimă de securist”, cerând mutarea din Miliție în Securitate. Și-a prezentat activitățile și „meritele” ca ofițer de Securitate într-un memoriu din 3 noiembrie 1952 către Alexandru Drăghici:

„Menționez că în această etapă, a anilor 1949/1950 în perioada de ascuțire a luptei de clasă, Securitatea având sarcini grele și de răspundere, am dus cu hotărâre și abnegație lupta împotriva bandiților din Munții Severinului dând lovituri puternice acestora.

Desigur că în această muncă m’am călit, și succesele obținute mi-au întărit hotărârea de luptă, și atașamentul față de această muncă.

Totuși la data de 16 Sept. 1950 am fost chemat în altă muncă […]  până în data de 7 aprilie 1951, când m’am îmbolnăvit grav. […]

După o perioadă îndelungată de muncă de teren […] am fost încadrat într’o muncă pur administrativă.

Această muncă cere o pregătire și cunoștințe de specialitate administrativă și tehnologică.

Ori subsemnatul nu am o pregătire școlară sau practică necesară pentru a duce în bune condițiuni această muncă întrucât sunt de meserie geamgiu.

Ca urmare pentru efectuarea lucrărilor și îndeplinirea sarcinilor în cadrul acestei însărcinări sunt nevoit a depune eforturi excepționale care influențează în rău starea mea de sănătate.

Așa fiind consider, că randamentul pe care-l dau în acest loc de muncă nu este același pe care l-ași putea da într’o Direcție Operativă sau de Cercetări sau Sabotaje unde ași dori să muncesc.

Fiind convins că ași putea fi mai de folos pentru Republica Populară Română în lupta ce o duce împotriva dușmanilor săi întruna din resoartele de muncă amintite solicit să reexaminați situația mea în lumina celor de mai sus expuse în baza dosarului meu personal care se găsește la Direcția Cadrelor din Ministerul Securității Statului, cerând și referințe despre persoana și munca mea de la următorii tovarăși: Colonel Ambruși Coloman Directorul Securității Orașului Stalin;  Lt. col. Moiș Aurel Directorul Securității Statului la Timișoara […]”.

(Sursa informațiilor: dosarul profesional al lui Kling Zoltan)

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

(Ilustrație foto: Chipul lui Zoltan Kling și mormântul său aflat în Cimitirul evreiesc din Lugoj)

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Fii primul care își dă cu părerea!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.