Vioara – tradiție și contemporaneitate în istoria culturală a Lugojului

Florin Paul
Share Button

Instituirea secțiunii vioară în structura Concursului Internațional de Interpretare Instrumentală „Clara Peia” (25-26 aprilie a.c.) se revendică dintr-o îndelungată și consistentă tradiție în materie. Interpreți și compozitori din diferite epoci au sporit zestrea culturală a Lugojului, burgul dăruit de ursitoare în numele lui Euterpe.

Iosif Czegka, originar din Moravia, primul dirijor important din istoria Reuniunii Române de Cântări și Muzică (vechea corală ortodoxă), a fost un apreciat violonist, fiind o prezență constantă în cuprinsul programelor așa-numitelor serate de „cântări și dans” care se organizau în Lugoj la finele sec. XIX.

Ioan Vidu a luat lecţii particulare de muzică vocală, dar şi instrumentală (flaut, vioară şi pian), timp de trei luni (mai-august 1885), cu Nicolae (Niky) Popovici, profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeş.

Un violonist remarcabil în epocă, solist al Societății Filarmonice lugojene, apoi dirijor al Orchestrei Societății Filarmonice din Caransebeș, a fost Emerich Schwach (licențiat al Academiei de Muzică din Viena), fiul dirijorului Wilhelm Schwach.

Veleități violonistice a avut și Iosif Willer (dirijor al Societății Filarmonice lugojene, pianist, organist, compozitor, fervent promotor al muzicii de cameră), cel căruia melomanii lugojeni îi datorează prezența lui George Enescu la Lugoj în 1912 – primul recital violonistic susținut de patriarhul muzicii românești în Banat.

În decembrie 1904, tânăra violonistă Silvia Iorga, acompaniată la pian de Emilia Avramescu, a interpretat, în primă audiție absolută, varianta pentru vioară și pian a trioului Aubade de Enescu, cel dintâi opus enescian care a răsunat în Banat.

Zoltán Salamon Hegyesi, fiul giuvaergiului Armin Hegyesi, licențiat în vioară la Academiile de Muzică din Viena şi Budapesta, membru în orchestra Operei de Stat din Timişoara în anii ʼ50, este autorul unei monografii de referință dedicate viorii: Vioara şi constructorii ei. A predat vioara la Conservatorul de Muzică din Lugoj între anii 1934 şi 1940.

Absolventă a Conservatorului din Budapesta, unde a studiat vioara cu profesorul Jenő Hubay, Johanna Deckner-Neumanovits a concertat la Lugoj în octombrie 1901, pe scena Teatrului Orăşenesc, cu concursul artistei lirice Frida Gerőffi-Crăciun şi al actriţei Rosa Rosenberg, acompaniamentul pianistic fiind susţinut de Wilhelm Schwach.

Violonista Alice Hartmann-Janovitz este singura bănățeancă absolventă la renumita Schola Cantorum din Paris. Începând cu 1 octombrie 1929 a inițiat lecții de vioară la nou-înființatul Conservator lugojean, instituție aflată sub directoratul lui Filaret Barbu, el însuși un bun violonist.

Caius Brediceanu, notar al istoricei ședințe de la Alba Iulia, delegat la Conferința de Pace de la Paris, viitor diplomat în America Latină și pe lângă Sfântul Scaun, a practicat, în copilărie, arta violonistică, acompaniat la pian de fratele său Tiberiu Brediceanu.

Poposind în contemporaneitate, două nume conferă un deosebit prestigiu cultural Lugojului pe plan internațional: violonistul Florin Paul și compozitorul György Kurtág, cetăţeni de onoare ai urbei noastre.

Maestrul Florin Paul, prim-concertmaistru la Orchestra Radio din Hamburg, personalitate exponenţială a artei interpretative violonistice europene (unul dintre cei mai apreciați interpreți ai muzicii lui Bach), şi-a etalat măiestria interpretativă, dar şi inegalabila virtuozitate, bazate pe o eclatantă tehnică violonistică şi o profundă şi sensibilă gândire muzicală, cucerind laurii unor prestigioase concursuri internaţionale: „Jacques Thibaud” (Paris, 1977) şi „Niccolò Paganini” (Genova, 1979), succese reconfirmate ulterior, după rămânerea definitivă în Germania (1982), la concursurile „Ludwig Spohr” (Freiburg, Germania, 1982), „Tibor Varga” (Sion, Elveţia, 1984) şi „Yehudi Menuhin” (Paris, 1985). Un premiu purtând numele violonistului lugojean va răsplăti evoluția celui mai valoros violonist prezent la cea de-a VIII-a ediție a Concursului Internațional de Interpretare Instrumentală „Clara Peia”.

Maestrul György Kurtág, născut la Lugoj în 1926, format intelectual în limba lui Eminescu (potrivit mărturisirii sale), este cel mai titrat compozitor contemporan. În noiembrie 2005, corifeului muzicii de avangardă europene i s-a atribuit Premiul „Grawemeyer” pentru compoziţie al Universităţii din Louisville (SUA), pentru Concertante op. 42, pentru vioară, violă şi orchestră. În 2008, maestrul lugojean (autorul unei impresionante transpuneri sonore a Jurnalului kafkian – Kafka-Fragmente, pentru soprană și vioară) a dedicat iubitului său oraș natal, profesorului Felician Brînzeu, dascălul său de limba și literatura română de la Liceul „Coriolan Brediceanu”, care i-a marcat destinul, una dintre capodoperele muzicii contemporane: Colindă-Baladă, omagiu suprem adus plaiului mioritic care l-a zămislit. Ca o sublimă încununare a profilului său de genial creator, în toamna lui 2018, pe scena milaneză de la Teatro alla Scala, a fost montată, în primă audiție mondială, opera într-un act Fin de partie, o versiune dramaturgică semnată de maestrul lugojean după piesa omonimă a lui Samuel Beckett.

            Constantin-T. STAN

423

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.