Fosta Școală Confesională Greco-Orientală din Lugoj (actuala Școală Gimnazială Nr. 3), aflată în vecinătatea monumentalei biserici ortodoxe, va fi sărbătorită, la început de decembrie 2019, la împlinirea unei matusalemice vârste: 250 de ani în slujba slovei scrise și rostite în limba străbunilor pe plai mioritic. Leagăn al devenirii celor mai importante personalități ale culturii lugojene, aici au fost instruiți și educați, în primii ani de școală, Constantin Rădulescu, avocat și inginer, primar în trei rânduri al lugojenilor în antebelic, fiii și fiicele sale (Elena, viitoarea soție a avocatului George Dobrin, Cornelia, soția tribunului Coriolan Brediceanu, Sofia Vlad-Rădulescu, mama poetu-lui-acuarelist Victor Vlad Delamarina), membrii falnicei familii Barbu, fiii și fiicele izvodiți din impunătorul și rodnicul trunchi al Bredicenilor.
De numele școlii se leagă cea mai veche atestare a Reuniunii Române de Cântări și Muzică (corala ortodoxă), grație Protocolului încheiat la 31 mai 1836, în care este consemnată cererea lui Ştefan Marcu, fiul lui Nicolae Marcu, de a i se oferi un post de „învăţător al 3-lea” la Şcoala Confesională Greco-Orientală. Autorul petiţiei elogia activitatea didactică a tatălui său, care, „timp de 28 de ani, nu numai cu pruncii în şcoală, ci şi cu cântarea de totdeauna în biserică trudă a pus”.
În anul 1888, sfântul locaș de învățătură a fost înnobilat prin prezența lui Ioan Vidu, iar în perioada 1895-1896, la Lugoj a poposit, ca învățător, Timotei Popovici, autorul primului dicționar din istoria muzicii românești.
Într-un anunţ publicat în 6/18 ianuarie 1880, lugojenii erau solicitaţi pentru a se înscrie la un „curs de cântare bisericească şi lumească”, sub egida bisericii greco-orientale şi a Reuniunii Române de Cântări şi Muzică. În primul deceniu al secolului XX, la Şcoala Confesională (Capitală) Ortodoxă Română de Băieţi şi Fetiţe, în programa şcolară erau incluse două discipline muzicale: muzica vocală (predată de Ioan Vidu, învăţător definitiv şi comisar învăţătoresc tractual) şi cântarea de strană (învăţător definitiv Alexandru Onae), elevii învăţând după cursul de teorie a muzicii elaborat de Ioan Vidu, la finele fiecărui an şcolar fiind susţinute examene publice.
Alexandru Onae, învățătorul lugojean nemurit de Nicolae Iorga, frecventase cursurile Universităţii de Vară de la Vălenii de Munte, unde fusese remarcat de marele istoric. După prematura sa dispariţie (în 1911, la 33 de ani), aflând trista veste din ziarul „Drapelul”, Iorga i-a dedicat un emoţionant panegiric, elogiindu-i personalitatea şi zelul pedagogic: „«Drapelul» din Lugoj aduce această veste, care-mi trezeşte în suflet o icoană de o nesfârşită melancolie dulce: «Alexandru Onae, harnicul şi neobositul învăţător diriginte la şcolile române gr.-or. din Lugoj, a decedat în Domnul marţi, în 5 septembrie, într-un sanatoriu din Sibiu. Trista veste a umplut de jale toate rudeniile şi toţi cunoscuţii, căci toţi îl iubeau ca pe un model de om, român şi dascăl. Răposatul întru Domnul a dezvoltat o rodnică activitate pe terenul didactic şi social. A fost membru zelos şi bibliotecar al Reuniunii Învăţătorilor Români din dieceza Caransebeşului, notar al despărţământului învăţătorilor din tractul Lugojului, bibliotecar al Casinei Române, secretar al tovărăşiei meseriaşilor români din Lugoj etc.» L-am cunoscut pe Onae la cursurile noastre de vară, unde a fost unul din cei mai bine primiţi şi cei mai regretaţi după plecarea lor. Era un om de-o îngerească bunătate. Cu glas frumos cânta cântecele lui bănăţene şi conducea măiestru corurile. În faţa lui albă, slabă, cu mustaţa bălaie, supţire, blânzii lui ochi, visători, pare că-i arătau apropiatul sfârşit. Să-ţi fie dulce odihna, frate Onae, căci prin toată cinstea, munca şi iubirea ta ai fost vrednic de răsplătiri pe care nu le-ai avut în viaţă!”
La inițiativa și sub oblăduirea Oficiului Protopresbiteral Român Greco-Oriental din Lugoj, care administra starea învățământului confesional, Ioan Vidu a fost abilitat pentru iniţierea unor cursuri de muzică, desfășurate între 1893 și 1912, unice în istoria învățământului muzical românesc instituționalizat. Ca un preambul destinat propagării acestei iniţiative în rândul dirijorilor, Valeriu Branişte îndemna, în 1912, în coloanele periodicului „Drapelul”, la progres cultural şi la respectarea tradiţiilor culturale româneşti conservate în sânul bisericii, instituţie fundamentală a spiritualităţii româneşti: „Nouă, românilor, numai o fortăreaţă culturală ne-a mai rămas: biserica. Credem că avem datorinţa sântă de a susţine această fortăreaţă cu toate atributele unei fortăreţe adevărat culturale. În ziua de astăzi, oştirile se folosesc cu totul de alte arme, mai perfecţionate ca cele ale trecutului. Tot aşa stă lucrul şi la armele culturii. Cântarea şi modul ei de ezecutare nu mai poate rămânea în starea ei primitivă. Emulaţia în cultură este războire, şi cel ce războieşte cu arme primitive rămâne învins. Şi bisericile se războiesc, şi să nu uităm enunciaţiunea spiritului bisericesc, care strigă: «Lăudaţi pe Dumnezeu, cântaţi lui Dumnezeu cântare nouă…»”.
Credem că actuala Școală Gimnazială Nr. 3 din Lugoj, „cetatea inexpugnabilă a muzicii”, ar trebui să poarte, cu mândrie, numele lui Alexandru Onae, dascăl devotat până la sacrificiu sacrei catedre, omul ce a trezit nemărginita admirație a lui Nicolae Iorga.
Constantin-T. STAN
Distribuie:
Descoperă mai multe la Actualitatea Online
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns