Dragă Moș Nicolae,

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

De mic copil, în seara de 5 decembrie îmi lustruiesc ghetele și te aștept să îmi aduci daruri. Trebuie să îți mărturisesc că am lustruit până acum, în decursul deceniilor, o basculantă de încălțăminte, am folosit o tonă de cremă de pantofi și am tocit nenumărate perii degeaba. Deci ai înțeles că nu mai sunt demult copil, dar din respect pentru tradiție, te-am așteptat și te aștept necondiționat. Anul acesta îți scriu, rugându-te să aduci cadouri copiilor și jordițe părinților.

E drept că ar trebui să defrișezi codri întregi, dar pentru o cauză nobilă se merită. Și iată și cauza nobilă despre care voi face vorbire: România are cel mai slab punctaj din ultimii ani în clasamentul PISA, care arată cât de pregătiţi sunt elevii de 15 ani. Ţara noastră se clasează pe locul 47 din 79 de ţări. Cea mai mare scădere în clasamentul PISA este înregistrată la matematică, unde România a obţinut un scor de 430 de puncte, faţă de 444 în 2015. La Știinţe, România are 426 de puncte, faţă de 435 în 2015. La citire, România a obţinut 428 de puncte faţă de 434 în 2015. La acest capitol suntem aproape de nivelul anului 2009, când ţara noastră obţinea 424 de puncte. În urma acestor rezultate, se apreciază că gradul de analfabetism funcţional este mare: 44% dintre elevi nu înţeleg ce citesc.

Eu nu cred că vinovat de această stare de fapt este numai sistemul de învăţământ, pentru că el, sistemul, lucrează cu materialul clientului. E drept că în fruntea Educației mai ajunge câte un ministru care cugetă cu voce tare cam așa: „Uni dintre elevi citește, dar nu înțelege, iar alți înțelege, dar nu citește!” și că tot pe acolo sunt oameni care încă se luptă cu virgulele, cu semnele de punctuaţie, cu majusculele, cu diacriticele şi cu multe altele, dar nu e numai vina sistemului că tineretul român nu ştie să citească sau că nu pricepe ceea ce citește. Sistemul îi lasă pe elevi să treacă prin școală precum gâsca prin apă. În schimb, eu aleg să dau vina pe părinţi.

Ei sunt cei care trebuie să pună o carte în mâna copilului, să-i echilibreze timpul petrecut în faţa tabletei cu cel petrecut cu nasul într-o carte. Cartea, dincolo de conţinutul ei, este locul în care ar trebui să găseşti un text scris corect, dar de multe ori, nici  aici lucrurile nu stau prea bine. Se scrie mult, dar se citește puțin. Vorbim toți, dar nimeni nu ascultă, de parcă am fi în faza a treia a beției. Deci, dragă Moș Nicolae, vino cu joarda, că nu ne mai înțelegem! Sper că ești Moșul din trecut, sau s-a făcut și la voi schimbul de generație și nici tu nu pricepi ceea ce citești?!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.