Traian Vuia, 150 de ani de la naștere (IV). Plecarea la Paris

Din dorința de a-și continua cercetările privind zborul cu un aparat mai greu decât aerul, la 27 iunie 1902 Traian Vuia pleacă la Paris, orașul mișcării aeronautice mondiale. Avea în valiză macheta aeroplanului-automobil, concepută și realizată la Lugoj.

Plecarea la Paris, din cauza ignorării unor documente, a devenit o problemă controversată în bigrafia lui Vuia, fiind pusă pe seama deciziei luate la celebra „Masă a Poganilor” de la hotelul „Concordia”, unde s-ar fi făcut și o chetă pentru sprijinirea financiară a călătoriei.

Realitatea a fost alta, consemnată chiar de ilustrul inventator, într-o scrisoare trimisă lui Gheorghe Lipovan, în 24 august 1943:

„Istoria plecării mele la Paris nu a avut loc așa cum scrieți. S-a petrecut în mod mai prosaic. Abia trei prieteni au fost la curent cu plecarea mea și cu scopul acestei plecări. Am ajuns la Budapesta, unde am văzut pe regretatul Constantin Missits, care m-a însoțit până la Viena, unde l-am văzut pe Caius Brediceanu, promovat chiar în acea zi doctor. Am comunicat ambilor scopul călătoriei mele la Paris. Am plecat cu mijloacele mele proprii, fără vreun ajutor. Lugojenii m-au ajutat mai târziu, contribuind la construcția mașinei”.

Din dorința de lărgire și de aprofundare a pregătirii sale intelectuale, încă de la sosirea în Franța, Vuia audiază – cel puțin în semestrul I al anului școlar 1902-1903 – o serie de cursuri speciale la College de France din Paris.

S-au păstrat, în acest sens, patru certificate de studii, eliberate pentru: „Dl Trajan Vuia, născut în Surducul Mic – Ungaria”, de către profesorii următoarelor specialități: profesorul de geografie, istorie și statistici economice, pentru cursul „Economia industrială a Franței după revoluție” (datat: 12 mai 1903); profesorul de filosofie socială, pentru cursul „Statele Unite. Republica americană” (datat: 12 mai 1903); profesorul de filosofie modernă, pentru cursurile „Filosofie penală; Ideile filosofice ale lui Coumot” (datat: 14 mai 1903); profesorul de economie politică, pentru cursul: „Capital și dobândă” (datat: 15 mai 1903).

Nevoia de instruire în domeniul ingineriei mecanice, o mai veche dorință, din păcate abandonată din motive obiective în anul 1892, nu se putea realiza decât prin finalizarea studiilor de profil. Acum Parisul îi oferea multiple posibilități în acest sens. Chiar dacă nu se cunosc documentele școlare care să confirme acest lucru, mai mulți exegeți consideră că Vuia și-a obținut titlul de inginer, ipoteză susținută de mai multe argumente:

1) pe aproape toate brevetele de invenție obținute de Vuia, titularul este specificat: „Trajan Vuia, ingenieur” (Brevetul begian Nr. 200682, din 29.07.1907); 2) în dosarul de naturalizare (obținere a cetățeniei) al lui Vuia în Franța (1923) profesia înscrisă este: „ingenieur”; 3) pe eticheta unei machete a aeroplanului VUIA 1, expusă în Pavilionul României din Expoziția Universală de la Paris, din 1937, este menționat: „Trajan Vuia, ingenieur roumain”; 4) cinstea, corectitudinea, seriozitatea și moralitatea, dovedite de Vuia pe întreg parcursul vieții sale, nu i-ar fi permis arogarea unui titlu universitar pe care să nu-l aibă.

Dumitru TOMONI