Tineri lugojeni de excepţie: Robert Olariu

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook,
ne poți citi pe
Telegram și Google News

Remus V. GIORGIONI

„Umanioarele”: Că nu e om să nu fi scris o poezie…

Născut în anul 1997 la Lugoj (maternitate), Robert este fiul cunoscutului om de afaceri lugojean Gabriel Olariu, despre care doar atât mai putem spune, că nu mai are nevoie de nici o prezentare. Grădiniţa o urmează la Susani – satul bunicilor, unde au copilărit tata şi fraţii lui – iar şcoala generală şi gimnaziul la Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu”, clasa de pian şi chitară (V-VIII).

Între anii 2012 – 2016 urmează Liceul Coriolan Brediceanu, clasa de Mate-Info. Pasiunea pentru muzică (dovedită de alegerea şcolii de muzică) persistă în cazul lui şi la ora actuală – nefiind una dominantă. La fel ca şi cea pentru ştiinţele umaniste – Umanioarele – probată în anii de şcoală prin faptul că îndrăgea Limba şi Literatura Română (ca orice român, Robert a scris mai demult şi poezii: „Că nu e om să nu fi scris o poezie/ Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui…)

Dacă este să mergem pe firul, să urmăm şirul pasiunilor, ajungem în clasa a VIII-a (clasă în care a intrat sora lui, Lois), când Robert realizează că de fapt „pasiunea” lui pentru literatură şi poezie a fost o simplă înclinaţie copilărească. Atunci şi-a descoperit adevărata pasiune: cea pentru ştiinţele exacte, astfel încât şi la ora actuală preocupările sale se leagă de domeniul IT.

Astfel încât, între anii 2016-2020, urmează cursurile Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice Timişoara. Dar în semestrul doi, anul patru, datorită condiţiilor speciale de viaţă generate de pandemie, are o iniţiativă în afaceri.

Așa că, prin martie 2020, împreună cu o echipă de 10 voluntari (la care s-au asociat doi medici şi încă doi profesori universitari), au conceput o aplicaţie de tip contact-tracing pe telefonul mobil, aplicaţie numită COVNET. Ideea era următoarea: dacă se apropia cineva la o distanţă mai mică de 1,5 metri de persoana care ar fi descărcat aplicaţia, persoana în cauză ar fi fost avertizată de acest lucru. La această aplicaţie a muncit trei luni şi jumătate împreună cu grupul de cercetare, dar în final proiectul nu s-a putut realiza din cauza faptului că n-au reuşit să obţină aprobarea Ministerului Sănătăţii.

La ora actuală, în colaborare cu alte patru persoane, Robert Olariu munceşte la o firmă start-up (orice iniţiativă la început de drum este un „start-up). Cea mai nouă inovaţie pe calculator – cea pusă la punct în ultimul timp – este un sistem de avertizare luminoasă pentru şoferi: un sistem de lumini care se aprind când vreo maşină se apropie de o trecere de pietoni fără semafor.

„Acesta este acum job-ul meu principal – ne declară Robert. În acest scop am primit fonduri nerambursabile de la Fondurile Europene: 60.000 de euro şi 4.000 din partea Fundaţiei Comunitare Timişoara şi ZP Group.”

Dealul Viilor. Pensiunea Lois – „Casa din Vie”

De altfel – cum reporterul a putut deduce uşor – Robert le este de mare ajutor părinţilor în toate activităţile lor curente. Ionela Olariu, mama, a fost primul director al Şcolii Creştine Harul, iar acum este manager al Pensiunii Lois, botezată după numele singurei fete a familiei. (Când a constatat că este nevoie de ea în administrarea afacerilor familiei, dna Ionela s-a retras din învăţământ.) De fapt ei sunt trei fraţi, cel din mijloc – mijlocaşul – fiind Silviu, de 19 ani, proaspăt absolvent al Liceului Harul.

El intenţionează să urmeze Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor – FEAA – din cadrul Universtăţii de Vest Timişoara, spre a-i putea sta aproape tatălui său, în cadrul mediului de afaceri. Iată ce ne mai declară studentul Robert Olariu în legătură cu intrarea la facultate: „În clasa a XII-a, am participat la un concurs naţional de software, unde am făcut un joc pe telefonul mobil şi am câştigat locul I. Datorită acestui fapt, am primit nota 10 din oficiu, pentru admiterea la Politehnică.”

Cât despre Pensiunea Lois (unde famila Olariu locuieşte din 2014), oricine poate vedea, pe drumul Făgetului, când începe să urce panta spre ieşirea din oraş, pe partea stângă o intrare – o alee care pătrunde pe teritoriul viilor. De aceea colina presărată cu căsuţe sau „sălaşuri” se şi cheamă Dealul Viilor, iar pensiunea – o clădire dezafectată care aparţinea de vechea întreprindere viticolă – s-ar putea numi foarte bine „Casa din Vie”… Aici au fost găzduite, de-a lungul timpului, mai multe personalităţi ale vieţii noastre muzicale şi culturale: cântăreţii Ducu Bertzi şi Mircea Vintilă, politicieni, miniştri şi alţi membri ai guvernului.

Dar, spre a ne întoarce la oile noastre, vrem să terminăm acest articol urându-i noi succese în viaţă tânărului Robert, cât şi întregii familii Gabriel Olariu: o familie frumoasă şi împlinită, fără să fie foarte numeroasă.

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Fii primul care își dă cu părerea!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.