Remus V. GIORGIONI
De la Lugoj la Viena. Firma Gourmet şi restaurantul Primăriei vieneze
Născut la Lugoj în data de 7.07.1994 (de obicei nu dăm data exactă: dar acum ni s-a părut semnificativ, fiindcă cifra şapte este, biblic vorbind, cifra desăvârşirii), Mario Micula a fost dus de părinţi la grădiniţa germană – Kindergarten – de lângă parcul George Enescu. Urmează şcoala generală numărul 6 „Anişoara Odeanu” – la secţia germană. Iar Liceul „Coriolan Brediceanu” – tot la secţia germană. (Spre a explica oarecum ideea din intertitlul nostru: ne aducem aminte cu toţii de celebra carte a lui Adrian Păunescu, De la Bârca la Viena… Bârca era localitatea lui natală.)
Poate un cititor curios va întreba ce este cu aceste secţii de limbă germană, dar la Lugoj e ceva obişnuit, mai cu seamă că mama, Cristina este nemţoaică. (Pe tata, Petrică, nici nu-l mai menţionăm… dar iată că l-am divulgat!) După câte cunoaştem, foarte mulţi români şi-au dat copiii la secţia germană, spre a învăţa de mici o limbă străină: un exemplu concludent, toate cele patru fete ale familiei Oniga, cunoscută în oraş, au urmat secţia germană, la toate nivelele de şcolarizare.
Ca oricărui copil de sex bărbătesc, şi lui Mario i-a plăcut fotbalul. Iar când a mai crescut a practicat volei şi baschet; şi – de la sine înţeles – jocurile pe calculator. A fost un copil bun şi ascultător (lăsăm la o parte faptul că este şi frumos!), silitor la învăţătură, adică bun la şcoală – că nu tuturor băieţilor le place cartea… A avut de mic înclinaţie spre limbile străine, fapt care l-a ajutat mai târziu în viaţă.
Mătuşa lui trăind de câţiva ani în Austria (Viena) şi aflând că există acolo o şcoală deosebită de bucătari, Mario a îmbrăţişat ideea şi s-a lăsat convins să meargă acolo. Ea l-a impulsionat să aleagă această şansă, una într-o viaţă, de a locui şi a munci în Occident, cu toate că acum s-au deschis unele oportunităţi chiar şi în ţară. Mario n-a stat prea mult pe gânduri, s-a hotărât şi acţionat rapid, încântându-l această perspectivă: profesia cât şi oraşul. Şi-a făcut bagajele şi a plecat la Viena, a dat proba de admitere, obţinând locul doi din 80 de candidaţi. Astfel încât, în anul 2014, a început şcoala de bucătari profesionişti, studiind timp de trei ani la firma „Gourmet”. Iar practica a făcut-o la restaurantul Primăriei, Rathauskeller.
Cum te poţi realiza ca tânăr român într-o capitală europeană. De la Rathauskeller la Café Central Wien
În anul 2018, Mario se căsătoreşte cu Roxana, căsătorie din care au rezultat (până acum) doi copii: Amedea – 2 ani şi şapte luni – şi Eric, proaspăt născut, abia de o lună. Dar ce am putea spune despre ei la vârsta aceasta? Amedea e frumoasă (şi ce i-ar mai trebui în plus unei fete dacă e frumoasă?!). Iar Eric, de bună seamă, când va creşte mare va fi şi el un mare fotbalist, fiindcă, în copilărie, toţi băieţii nutresc acest vis.
Cât despre tatăl lor, Mario, el lucrează deja de patru ani la Café Central Wien (nume pe care-l transcriem în original). Fiind din fire un băiat serios şi silitor, dornic de învăţătură şi autoperfecţionare, de a experimenta cât mai mult, a progresat mereu în domeniul său, reuşind să avanseze profesional. A trecut prin mai multe funcţii, etape ale meseriei (Entremetier, Saucier), ajungând la ora actuală Sous Chef. Dar nu are de gând să se oprească aici, ci doreşte să parcurgă şi etapa superioară, până la la titlul de Chef.
L-am întrebat pe Mario cum s-a acomodat în Occidentul european, având în vedere că este vorba de o altă cultură – alt nivel de civilizaţie. „La început a fost greu, ca orice început, dar pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am avut rude şi că am învăţat limba germană de mic copil. Astfel încât n-am simţit prea tare povara străinătăţii (sau a singurătăţii, fiind aici cu toată familia); şi n-am avut nici „handicapul” limbii, de care se izbesc mulţi români care muncesc în străinătate, tocmai pentru că în România am făcut şcoala la secţia germană.”
Astfel – cum am înţeles – , Mario a reuşit în viaţă, devenind un tânăr de succes în această mare capitală europeană. Ca un tânăr hotărât ce este, a reuşit să practice o meserie care-i place, fiindcă şi acest aspect contează foarte mult. Şi chiar s-a realizat, bucurându-se de beneficiile vieţii în Occident, la Viena viaţa fiind mai plăcută şi mai uşoară. Am stat de vorbă şi cu părinţii lui, şi mi s-a spus că „Mario al nostru a reuşit în viaţă, având ambiţie, ba chiar s-a maturizat în capitala Austriei, devenind un adevărat bărbat.Viena e un oraş frumos, încărcat de istorie: sunt multe locuri de vizitat (dacă ar fi să ne gândim numai la Palatul Schönbrunn, la Prater, la biserici şi la teatre – nota autorului).
Acasă, Mario vine cam de două ori pe an, la sărbătorile mari. Dar la ora actuală vine mai rar: având şi doi copii mici, acum e mai greu. În privinţa stabilirii în Occident (problemă vitală, care îi frământă cam pe toţi tinerii care trăiesc şi muncesc acolo), Mario nu este încă hotărât să rămână definitiv acolo. Dar un număr oarecare de ani – până va reuşi să-şi facă o situaţie – tot va rămâne. Probabil, zicem noi, acest lucru depinde şi de Roxana, soţia lui, care e tot lugojeancă (cei doi au plecat din oraşul nostru ca membri ai Bisericii „Harul”, unde frecventează şi părinţii lor; semnatarul acestor rânduri este coleg cu ei de cor, în corul mixt al Bisericii, dirijat de dna profesoară Claudia Creţiu).
Lasă un răspuns