Struțo-cămila PSD-PNL, dublu șantaj

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Asistăm la un șantaj reciproc. PNL șantajează în serie PSD. Și nici PSD nu se lasă mai prejos. Aceste operații de șantaj politic, a căror intensitate crește, ar putea duce la ruperea struțo-cămilei. Și la restabilirea pe ultima sută de metri a principiului democratic conform căruia alianțele se fac post-electoral.

Oare se poate ajunge la ruperea alianței? La un guvern minoritar? Sau de tehnocrați? Sau la un guvern de uniune națională?

În acest moment, rezultatul tensiunilor în creștere din alianța PSD-PNL este imprevizibil. Intensitatea contradicțiilor interne poate conduce la pierderea controlului.

La pierderea controlului exercitat până de curând de Klaus Iohannis, în parteneriat cu Statele Unite și cu reprezentanții UE.

Dar să vedem despre ce fel de șantaj este vorba la cele două capete ale struțo-cămilei.

Din ce în ce mai mulți lideri de vârf ai PNL lansează declarații amenințătoare la adresa partenerului de coaliție. Paratrăsnetul este Marcel Ciolacu.

Pentru a fi mai explicit, voi alege două dintre liniile de șantaj exercitat de PNL. La un capăt al presiunilor de acest fel este Rareș Bogdan. Acesta amenință din ce în ce mai violent PSD, invocând interesul național.

Interesul național, în construcția logică a liberalilor, constă în retezarea din start a oricăror tentative ale Guvernului condus de Marcel Ciolacu de a mări taxele și impozitele. Și, în același timp, de a drămui cu mai multă scrupulozitate banul public, realizând economii de așa natură încât să poată fi reechilibrată cât de cât balanța de venituri și cheltuieli.

Prin asemenea ieșiri la rampă, în definitiv logice și elegante, Rareș Bogdan avertizează PSD în numele PNL că, dacă Guvernul nu se conformează, se va rupe coaliția.

Cu alte cuvinte, liberalii nu vor avea altceva de făcut în protejarea interesului național decât să frângă coloana vertebrală a struțo-cămilei.

Părăsind guvernarea și lăsându-i pe social-democrați în ofsaid.

Cea de-a doua linie de atac este generată, tot în numele PNL, de un alt vicepreședinte al partidului, Robert Sighiartău.

Acesta lovește în tandem cu Rareș Bogdan, dar mult mai abrupt. Ca și când Rareș Bogdan ar fi polițistul bun, iar Sighiartău ar fi polițistul rău.

De fapt Sighiartău derapează puțin și o spune pe șleau: în concepția sa, care se conformează curentului de opinie din ce în ce mai dominant în PNL, la alegerile parlamentare și prezidențiale șansele liberalilor pot crește exponențial, în eventualitatea în care ies din alianță și trec în opoziție.

Teoretic, așa ar putea să stea lucrurile. Tot teoretic, bazinul electoral liberal ar deveni mai puțin confuz, mai hotărât, mai determinat în eventualitatea în care, în opoziție fiind, fruntașii partidului se pot dezlănțui atacând la sânge guvernarea Ciolacu și reinventând anatemizarea PSD drept „ciumă roșie”.

Acest curent liberal, care începe să devină dominant, are în vedere efectul pervers al alegerilor locale. În urma alegerilor locale, deși PSD dispune de mai multe consilii județene și de un număr sporit de primari aleși, a suferit un grav eșec în bătălia pentru marile orașe.

Dintre primele cinci mari orașe ale României, doar în unul singur PSD a câștigat. Prin urmare, baza electorală a socialiștilor s-a șubrezit ca o consecință a comasării alegerilor locale cu cele europarlamentare, în timp ce liberalii, dar și USR, au avut de câștigat.

Aceasta este terenul relativ solid pe care începe să se înfiripe strategia electorală PNL. Liberalii cred cu tărie că generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, care a împânzit întreaga Românie cu uriașe panouri electorale cu chipul său și cu un text agresiv, „Un ostaș în slujba României”, susținut de Klaus Iohannis și de factorul extern, este capabil să câștige președinția României.

Eu unul mă îndoiesc că această construcție „logică” stă în picioare. Dar nu eu decid ce se va întâmpla cu struțo-cămila. Cert este că Marcel Ciolacu dă din ce în ce mai des cu pumnul în masă, insistând ca alegerile prezidențiale să aibă loc în 15 și 29 septembrie și amenințând cât se poate de transparent că, în alte condiții, sub nicio formă Ciucă nu va fi susținut de social-democrați în campania sa, chiar dacă acestora li se va garanta conducerea Guvernului în următorii patru ani.

Iar liberalii și-au făcut socoteala că le convine ca prezidențialele să aibă loc mai târziu, pe 29 septembrie și 13 octombrie, astfel încât Guvernul Ciolacu să se erodeze mai abrupt. Acesta este în esență contra-șantajul PSD.

Se fac de zor calcule pentru eventualitatea în care struțo-cămila se rupe. Acum, când șansele lui Klaus Iohannis de a se auto-ejecta într-o importantă poziție internațională au devenit practic nule și el nu mai este sub nicio formă interesat de o eventuală demisie și de prezidențiale anticipate.

Se fac calcule nu numai în stafful celor două partide aflate încă la guvernare, ci și în cancelariile partenerilor NATO și UE ai României.

Aceste ultime calcule vizează stabilitatea politică a României, dar și loialitatea guvernului prezent și viitor precum și a următorului președinte față de parteneriatul euroatlantic în general și față de cei doi-trei nași ai României, Statele Unite, Franța și Germania, în special.

Sorin ROȘCA STĂNESCU

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.