Statuia [short sport] Faptele [short sport] Exemplul

Statuia

Gheorghe Hagi ne-a certat, într-un moment delicat al carierei, că nu s-a turnat o statuie pentru contribuția sa la imaginea țării noastre, atât de pătată de anii înnegurați în care am trăit. Că el, regele în devenire (scuze Monarhiei), asumat mai târziu, nu este apreciat pentru modul în care a reprezentat România prin talent sau, cazul său, adevăratul geniu al lovirii mingii cu piciorul. Ne-am opărit rău atunci, mulți dintre noi. Nu-i vorbă, decarul român cel mai apreciat din fotbal a derapat bine în câteva cazuri, atât pe teren, cât și în fața microfoanelor. Replica – instant a fost:   „să fim serioși, n-a muncit pentru noi, a jucat pentru bani, pentru avantaje, glorie, etc.”. Parțial adevărat, doar că, după mulți ani și numeroase probe, realizez că mesajul său dorea să fie altul. Furați de greșelile sale de exprimare, care evident că nu contează la C.V.-ul celui mai valoros fotbalist român din istorie, l-am luat de multe ori în râs pe Hagi, alăturându-l nedrept figurilor de-a dreptul sinistre care au populat ecranele după 1989, unele rezistând nepermis de mult în peisaj…

 Faptele

Ca jucător, românul a fost inclus de FIFA pe lista primilor 100 de fotbaliști din toate timpurile. Născut la 5 februarie (întâmplător sau nu, dată de naștere pentru Neymar și Cristiano Ronaldo), dobrogeanul și-a încheiat cariera cu 125 de meciuri sub tricolor şi 35 de goluri în echipa reprezentativă. De șapte ori cel mai bun fotbalist al anului, câștigător de campionat și Supercupă a Europei cu Steaua, Gică a evoluat pas cu pas în performanțele internaționale. Farul, Sportul Studențesc și  Steaua în țară, Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray în Europa sunt cluburile pentru care a evoluat și marcat românul. Cinci ani la Istanbul, unde a câștigat zece trofee: 4 titluri de campion al Turciei (toate consecutive), două Cupe ale Turciei și două Supercupe ale Turciei, plus Cupa UEFA și Supercupa Europei, 192 de meciuri și 73 de goluri pentru Galata au constituit apogeul carierei sale. Un nume enorm al fotbalului, care a impresionat și marcat esențial în traseul naționalei României la marile turniruri europene și mondiale.

 Exemplul

După ce s-a retras, fondator al Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi și al clubului Viitorul Constanța, cu tâmplele cărunte, aromânul „nostru” ne-a demonstrat că viziunea din teren transpusă pe alt plan, combinată cu experiența, pot face minuni. Un campionat de fotbal (supraevaluat, ce-i drept) a fost nimicit de mânjii crescuți de antrenorul, strategul care, abrupt, ne ceartă mereu pentru că ne mulțumim cu puțin. Că avem idei preconcepute și că ne complacem într-o păguboasă inerție. Sau, mai grav, complicitate cu consecințe mizere. Așa încât frustrarea lui la răbufnirea din „episodul statuia” nu era personală. Era, cred, modul lui de a (ne) striga la refacerea curajului, onoarei și a demnității muncitorului în sensul real al cuvântului, de a ne implora să încercăm, să învățăm, să devenim împreună, cu toții buni, cât mai buni, cei mai buni căci, voilà, se poate !

Dan H. BRUDIU